sâmbătă, 23 aprilie 2011

Două scaune

Azi noapte n-am reuşit să dorm decât 5 ore. Ştiu că sunt printre voi câteva care ar da orice să doarmă "doar 5 ore", dar nu e şi cazul meu. Totuşi, nu am reuşit să pun geană pe geană: m-am foit, m-am sucit şi până la urmă am hotărât să aprind televizorul. Mare greşeală, pentru că am picat peste un film despre dictatura militară din Argentina. Și gata cu somnul meu. Puţinul care stătea la pândă s-a dus cu totul în faţa crimelor din închisorile argentiniene.

Apoi am adormit prost şi chinuit. M-am trezit ameţită şi ursuză. Afară, un soare frumos se juca printre crengile înflorite. Cucul cânta, viţeluşul mugea, Ana zâmbea cuminte ghemuită la bunica în braţe. A perfect day after a terrible night!
Cu o ceaşcă mare de cafea am alungat personajul morocănos din mine şi împreună cu Ana şi bunica, am trecut la planul zilei.

Primul pas: vopsim ouăle. Apoi, facem o mâncărică de ştevie. După care mergem prin sat să luăm pulsul comunităţii locale.
În două minute, trei generaţii de femei ne foiam în jurul a 15 ouă şi patru borcane cu vopsea. Rezultatul: satisfăcător. Alea roşii-super, alea verzi-OK, alea galbene- bune şi-alea albastre? Vă ţin puţin în suspans...ei bine, dacă nu ar fi un bleu ciel cu pete roşii şi puncte albe, ar fi în regulă. Oricum, le-am dat bine cu lac pe toate, aşa că măcar lucesc frumos pe masă.
Ştevia nu a ridicat probleme, iar comunitatea locală părea la locul ei, împărţită în oameni ce grădinăreau, alţii ce huzureau şi copii ce alergau. Peste dealuri- mugete de vaci şi câteva acorduri de manele, că doar e sărbătoare, după cum mi-a zis Marius.

La prânz au apărut bunicii nr.2. Am pus masă mare, am mâncat cu toţii, un copil, trei bunici şi doi părinţi. Lipseau doi bunici, Ana nu i-a apucat: la unul nu era născută, la celălalt avea două săptămâni. Intre timp, Ana are o bunică nouă, dar copila seamănă tare cu cea veche.
La noapte o să bată clopotele, o să ciocnim ouăle, nu şi pe cele albastre, că sunt cu pete şi o să ne spunem "Hristos a Înviat!", adunaţi în jurul mesei de Paşte. O masă mare cu două scaune goale, pentru cei ce nu mai sunt.

0 comentarii:

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes