Stăteam ieri la semafor, ca un pieton cuminte ce mă aflu, când doamna de lângă mine începe brusc să vorbească cu geanta de pe umăr: stai cuminte, mamă, zice duduia şi-şi mângâie poşeta cu blândeţe. Hopa, zic în sinea mea, iată o nebună! Ca într-un spectacol de circ, geanta reacţionează la vorbele blânde şi începe să se mişte şi eliberează în aer un sunet sfâşietor. Mă uit cu atenţie şi văd că ceva se zvârcoleşte. Ce aveţi acolo? întreb. O pisică bolnavă, zice ea.
Între timp, poşeta mişcătoare atrage atenţia şi unui puşti de lângă mine. Se face verde, traversăm, geanta cu pisica şi stăpâna pleacă în stânga, eu şi puştiul în dreapta. Ce era acolo? întreabă tipul. O mâţă, răspund.
Aşa l-am cunoscut pe Octavian. Pisica bolnavă ne-a dat un subiect de conversaţie preţ de zece paşi, până la scările de la metrou. Apoi, el a început să povestească câte-n lună şi-n stele: mi-a spus unde lucrează, m-a întrebat ce metrou iau. Hm, mi-am zis, ăsta n-a văzut că am verighetă aşa că i-am băgat-o sub ochi, dându-mi chipurile părul de pe frunte. Nici nu a clipit, ba mai mult, a continuat cu vorbăria. Din vorbă-n vorbă, am ajuns să-i spun unde lucrez. Mi-a zis şi el, ceva gen Microsoft. Am vorbit de facultate. A venit metroul. A aflat că am făcut limbi străine şi că am o puştoaică de 6 ani. M-a sfătuit să nu o oblig să înveţe franceza, dacă ea nu vrea, şi mi-a zis cum a învăţat el germana.
Mă uitam la el şi nu-mi venea să cred că am o conversaţie atât de normală cu cineva pe care abia îl cunoscusem. Mi-a zis cum a făcut doi ani de studii în Austria. Am aflat că nu cunoaşte bine Bucureştiul şi că e din Sibiu. La Victoriei, mi-a strâns mâna şi a coborât.
Cam atât despre Octavian. Un tip normal într-o zi normală, ca oricare alta. Mi-a plăcut să mă gândesc că Ana va putea merge pe stradă şi va putea vorbi cu necunoscuţii fără să rişte ceva. Fără număr de telefon, fără "ce bine arăţi", fără "ce faci diseară". Totuşi, o să-i atrag atenţia să-i întrebe înainte de a continua vorba dacă au fost la studii prin Austria şi dacă sunt din Ardeal. Spiritul ăsta german face bine la normalitate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu