Pe vremea aia, eu aveam 16 ani şi el vreo 30. Eu aveam părul lung şi blond. Şi el avea părul lung şi blond.

Pe vremea aia, mă îmbrăcam în negru din cap până-n picioare, aveam o geacă de piele destul de jerpelită, dar cu atât mai cool şi eram nedespărţită de creionul meu dermatograf. Purtam vara bocanci pe plajă, făceam pe grozava, deşi nu eram, mergeam la Costineşti şi mâncam pizza de la Săraci, avem tricouri lălâi până la genunchi şi atunci când nimeni nu mă vedea, toceam ca nebuna pentru facultate.

În camera mea erau postere cu capete de morţi. Aveam vreo 6, dintre care 2 erau mari şi frumoase. Le primisem de la mama. S-a speriat preotul de ele când a venit într-o iarnă, cu Boboteaza. Acum nu mai sunt. Pereţii sunt albi, la fel ca înainte de adolescenţa mea. La fel ca înainte de geaca de piele, de ochii mânjiţi cu dermatograf, de bocanci şi de plete.

El are încă plete. Şi un pic de burtă. Ca tot omul de 50 de ani. Fie el şi Axl Rose.