La grădiniţă, Ana face teatru. V-am mai spus? Parcă nu. Deci, Ana face lecţii de teatru de vreo trei ani deja. Nu vă imaginaţi nu ştiu ce nebunie cu Hamlet pentru preşcolari. Este un curs absolut benign, unde învaţă să nu mai morfolească cuvintele atunci când vorbesc, unde prind curaj să stea în faţa clasei cu zeci de ochi aţintiţi pe ei, unde fac piese de teatru pe roluri şi cu costume. În cariera ei de trei ani, Ana a fost pe rând Sora mijlocie din Sarea-n bucate, Eliza din Lebedele sălbatice, un Purceluş năbădăios, nu ştiu din ce şi ultimul rol din palmares -- Vulpea din Micul Prinţ.

Cred că vă aduceţi aminte de personaj.  Este cel care vrea să fie îmblânzit pentru a putea fi iubit. Şi nu asta vrem de fapt cu toţii, să fim legaţi de cineva? Altfel, de ce oare Ana a dat să plângă la sfârşit? Nu cred că juca teatru.

Pozele sunt cu protagonista veselă. Pentru lacrimi, am avut nevoie de ambele mâini şi de tot sufletul meu definitiv îmblânzit.