Am început de ieri să trec în revistă toate personajele simpatice cu ochelari. Din păcate, nu-mi vin în minte decât băieţi: Harry Potter, Ştietot, parcă şi Dexter. Fetiţe nu prea sunt. E una printr-un desen de pe Minimax care are ochelari şi aparat dentar şi vorbeşte o păsărească şoptită. Nu e deloc drăguţă. Dar, Ana va fi. Deocamdată are nişte pupile enorme, dilatate forţat de atropină.

Totul a început cu un copil, văicărindu-se de dureri de ochi. Azi aşa, mâine aşa, până la urmă l-am luat de o aripă şi l-am dus la un control. Prima veste - are conjunctivită. Nimic grav, nimic infecţios, doar un pic usturăcios. Am şi eu, of course, că doar nu era să ratez aşa ceva.

Şi dacă tot eram prin preajmă, hai să vedem cum stăm cu dioptriile. Degeaba încercam eu să salvez situaţia spunând că Ana nu e la şcoală şi că încurcă D cu P şi R, că doar cu dreptul nu le nimerea. Stângul era la nivel de şcoală, dreptul a rămas la grupa mijlocie. Concluzia - astigmatism minor. Mai pe româneşte, corneea are nişte curburi anormale şi de aia copilul vede la distanţă cam în ceaţă. Doar cu un ochi.

Dacă e să mă iau după doctorul de ieri, trebuie să-i fac ochelari. Dacă e să mă iau după Internet, acest -0,75 pe care îl are ea nu necesită corectare. Aşă că o să caut o a doua opinie şi o să mă decid după aia. Ce e amuzant e că degeaba îi tot dădea doctorul lentile de probă, fie-mea zicea că vede la fel de prost.

Partea bună e că Ana, pe lângă astigmatism, are şi simţul umorului.
Ieri, în cabinetul de oftalmologie:
Oftalmologul: O să-ţi dau ochelari!
Eu: Super! O să ai şi ochelari şi aparat dentar.
Ana: Minunat! Mai lipseşte să cad pe gheaţă şi să am şi mâna în ghips!