Lilli e o vrăjitoare. A good one. Ca s-o spun pe aia dreaptă, Lilli e de fapt o fetiţă care a găsit o carte de magie. Era chiar acolo, pe jos, lângă patul ei. Şi ca orice fetiţă cu carte de magie, Lilli a hotărât să înveţe vrăji. Şi face şi desface, cu baghetă sau fără, bolborosind cuvinte magice, încurcând şi descurcând.

Lilli e prietena noastră. Noi, cei cu multe cabluri şi fire ce curg prin casă, noi, cei cu mâinile bătătorite de tastatură, noi, părinţii cu telecomenzi în prelungirea fiecărui deget, ăştia de ne trimitem mail-uri şi SMS-uri la aniversară, de cumpărăm jocuri pe DVD, noi, ăştia de ne desfătăm într-o mare de click-uri şi ne panicăm la orice pană de curent.

De câteva zile, Ana mea  citeşte Magic Lilli. A ajuns deja la volumul doi. Singură, fără ajutor. Bolborosind în barbă, încurcându-se şi descurcându-se. Lilli e prietena ei. Are pagini și desene, miroase a hârtie bună, are coperți cartonate, încape în ghiozdan, nu costă mult şi are multe volume, să tot dureze!

Fir de pai şi solz de peşte
Ana mea acum citeşte
Colţ de cer şi lună plină
Fă ca vraja să tot ţină,
Hocus pocus!