Nu de ploaie, sau de vreme rea. Ci de o viroza păcătoasă, ce s-a fofilat la noi în familie, încă de săptămâna trecută. La început a fost cu "mama, mă cam doare-n gât". Am pornit la atac cu nişte Propolis şi două fâsâieli în nas. A doua zi, ceva mai bine. Muci nu, durere în gât nu, ok zic, hai că am scăpat! Da' de unde. La prânz, copilul era moale şi adormit, ceea ce nu-i prea stă-n caracter. Bag şi nişte Nurofen, plus un ceai Hapciu şi nişte Vitamina C. O oră mai târziu, soare afară, veselie în casă. Odrasla era din nou ea însăşi, adică genul de copil ce funcţionează cu baterii.

Ieri a fost cu şcoala la teatru. Când ne-am înfiinţat dimineaţă la autocar, toată clasa se mucărea şi behăia de mama focului. OK, măcar acum ştiu de la ce i se trage şi îi bag pe gât încă un Propolis.

Totul bine şi frumos până aseară când, la zece minute după ce am băgat-o în pat, m-am trezit cu ea bântuind prin casă după nişte apă. Am gâtul uscat, zice şi încearcă să tuşească demonstrativ. Şi din momentul ăla s-a pornit pe un behăit ce s-a prelungit până după miezul nopţii.

Acum stăm ca două orfeline în casă, una la calculator, alta cu ochii lipiţi de Orăşelul leneş și ne facem planuri pentru un week-end mucios şi tuşitor. Nu ştiu de ce toate răcelile şi virozele astea înfloresc exact în noapte de vineri spre sâmbătă, de Crăciun, Revelion sau cu două zile înainte de a pleca în vacanţă.

Revenind la noi două şi la răceala din dotare, pe ziua de azi avem în plan nişte brioşe cu prune, prima parte din filmul Never ending story, o pizza cu ciuperci şi...lecţii. Dar pe astea le lăsăm mai pe după-amiază. Totul stropit cu mult sirop de tuse, ceai de tei,  îmbrăţişări şi o bere, mai pe seară, pentru mine.

Să aveţi o sâmbătă frumoasă!