Vă mai aduceţi aminte de golul ăla din stomac atunci când ţi se spunea " să vii mâine cu mama la şcoală"? Mie mi s-a întâmplat o singură dată aşa ceva. Eram prin clasa  a cincea şi profei de franceză i s-a pus pata pe mine, după ce i-am răspuns mai obraznic. Prea obraznică nu cred să fi fost eu, căci eram genul de blondă cu codiţe şi cu zece pe linie. Dar na, poate că am avut vreo zi mai proastă  şi cine ştie ce am zis, că madama nu a vrut să mă mai primească la ore, decât cu mama de mână. S-a dus biata maică-mea la şcoală, a vorbit cu femeia, a vorbit cu diriginta şi totul s-a rezolvat. Abia după nişte ani am aflat că, sătulă de ţipetele profei de franceză, mama a declarat în faţa cancelariei că persoana în cauză stă prost cu nervii şi că în general, ar fi bine să mă lase în pace. Una peste alta, se pare că nu am fost prea afectată de pornirea profei împotriva mea de vreme ce, măcar în acte, sunt profă de franceză.

Ieri, aflu că sunt căutată de proful de sport al Anei. Aşa că iată-mă de dimineaţă umblând bezmetică prin sala de sport şi ţipând de nebună după domnuuu' Iacobaaan!
Mă trezesc în faţa unui tip jovial care, după ce mă măsoară din cap până-n picioare, încercând să înțeleagă a cui mamă sunt, se luminează la faţă şi exclamă:
- Doamnă, aveţi un adevărat talent în familie!
Hopaaa, hai că asta e bună! Să fie oare vorba de fetiţa din dotare cu bretonul ciumpăvit? zic în sinea mea şi casc o privire uimită.
- Copilul ăsta fuge de mănâncă pământul. Lăsaţi-o să vină la atletism, că o să iasă o campioană din ea.

În timp ce el nu mai prididea cu laudele, eu mă gândeam la boţul bălai de nici doi ani care o rupea la goană pe aleile parcului, oprindu-se doar atunci când se împiedica. Ţin minte că ne ştia tot cartierul drept mamacufetiţacarefuge. Şi fugea, nu se încurca! Atât de mult, încât lui ta-su i-a venit ideea într-o zi să o ducă să alerge pe pista de atletism de la Stadionul Naţional. S-au întors după vreo două ore, ăla mare rupt de oboseală, cu picioarele tremurânde, ăla mic vesel și zglobiu nevoie mare.
- Cum a fost?
- A alergat 4 ture de stadion fără oprire și n-are nici pe dracu'!

Aşa e ea. Fuge tot timpul. Când se joacă, când e veselă, chiar şi când e tristă o rupe la fugă, parcă ar vrea să scape de probleme. Până astăzi, nu mi se părea ceva neobişnuit, credeam că toţi copiii pot fugi aşa, dacă vor. Se pare că m-am înşelat. Se pare că noi avem talent şi probabil că de la primăvară, dacă vrea, va merge la atletism. Şi dacă nu iese campioană, măcar va avea craci mişto!