Am rămas desculţă. OK, exagerez puţin, cât îi stă bine unei femei rămase cu o singură pereche de încălţări de ploaie. Şi alea maro.

Aşa că ieri, am luat copila de o aripă şi ne-am dus ca fetele, la Mall. După ce am dat târcoale de vreo două ori prin faţa vitrinelor de la Zara, m-am hotărât că nu e de nasul nostru şi am intrat la Deichman. Aici, dau peste o pereche de cizme pentru infantă, şi ea la fel de descălţată ca mă-sa. Cizmele - negre, lungi, căptuşite şi numai bune pentru şcoală. Preţ, 99 lei. Ia pune-le fată în picioare, să văd cum îţi vin! Vin! zice Ana şi tropăie zglobie până la scaunul din faţa televizorului cu desene. OK, hai să mai aruncăm un ochi şi vis-a-vis la Leonardo şi dacă nu găsim nimic, le luăm pe astea!

Am luat cutia cu cizme, am dosit-o într-un raft şi am tras copilul de o aripă afară din magazin. Nu ştiu dacă aţi remarcat şi voi, dar în magazinele cu încălţăminte atmosfera e întotdeauna apăsătoare. Cel puţin partea destinată copiilor se face remarcată prin urlete, sudălmi şi crize de nervi. Oare ce naiba ne apucă de odată ajunşi în faţa cutiilor cu pantofi pentru copii o luăm literalmente razna? Peste tot nu vezi decât feţe asudate şi înroşite de efortul de a împinge picioare mici în pantofi rigizi, peste tot se aud ţipete ascuţite de protest şi reacţii de genul: ei să vezi tu dacă nu te las descălţat în iarna asta!

In fine, revenind la ghetele mele, căci pentru mine ne-am dus la Mall, am bănănăit vreo câteva ore bune prin diverse magazine şi într-un final, ne-am ales cu cizmele cele negre pentru Ana, dresuri groase gri simple şi gri cu buline, ghiciţi pentru cine, o plimbare cu o vacă plutitoare pe un lac artificial, un prânz în oraş şi un şampon.

Şi iată-ne la trei după amiaza, stoarse de alergătură, pe culoarul central ce ne ducea către ieşire.
- Mamaaa, eu nu vreau să plec!
- Dar ce vrei, mamă?
- Păi vreau să-mi cumperi şi mie ceva!
Mă uit la ea, mă uit la cumpărături, mă uit încă o dată la ea:
- Ana, ai luat-o razna? Păi nu sunt toate pentru tine?

Mă săgeată cu o privire de gheaţă.
- Nu, astea sunt pentru tine, tu le-ai vrut. Eu nu ţi le-am cerut.