Eu, la bucătărie. Ana, tolănită pe canapea, căsca ochii la desene.
- Mamaaaaa!!!
Las naibii grătarul pe foc şi mă precipit să văd de ce urlă copila.
- Ce vrei, mamă?
- Simt nevoia să te iau în braţe!
Dau să întind mâinile spre ea, dar brusc îmi dau seama că tocmai ieşisem dintr-un nor de fum cu miros de porc prăjit.
- Măi, Ana, miros toată a prăjeală!
Se ridică de pe canapea, se lipeşte de mine şi spune pe un ton cât se poate de serios şi de grav:
- Mama, tu poţi să miroşi şi a caca, eu tot vreau să te iau în braţe!
vineri, 24 mai 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
este cea mai frumoasa declaratie !!!! :) Bravo Ana draga ! :*
Sa te topesti nu alta. Enjoy the moment, ca acus vine adolescenta, cind nimic din ce face/spune mama nu e ok, si numai de imbratisari n-o sa-i arda. De fapt, da Doamne sa nu fie ca mine! :)
Ma pregatesc intens pentru adolescenta ei si imi vine sa plang de acum cand ma gandesc la ce ma asteapta!
Pentru că nu știu dacă era ieri sau astăzi ziua Anei, îți spun acum La Mulți Ani! Să îți crească mare și sănătoasă și la fel de iubitoare ca acum!
Merci mult! E duminica:)
:))) vaiii ce frumos! nu te mai "pregati" atata pentru adolescenta ei. aia e a ei. traieste momentele de acum si gata! va pup pe amandoua teribil!
Trimiteți un comentariu