marți, 17 septembrie 2013

Brownies: rețeta pentru ingineri

Disclaimer: Acesta este un guest post scris de soț.

Acest post nu este scris pentru acelea dintre dumneavoastră care gătesc în familie; dimpotrivă, l-am scris pentru tăticii care vor să se distreze un pic în bucătărie cu copilul. (Evident, dacă soțul gătește în familie atunci schimbați rolurile.)

Eu sunt soțul tipic român: în afară de ouă, ceai și crenvurști*, mai folosesc aragazul doar ca să sterilizez ace atunci când îmi mai intră vreo așchie în deget. Pe de altă parte, având o fetiță care-mi pică în mod automat în grijă exclusivă în fiecare după-amiază de week-end (Ioana doarme), am decis că ne putem amuza prostindu-ne împreună în bucătărie.

*) Paranteză etimologică: chiar se numesc crenvurști, nu cremvurști: am importat pentru crenvurști numele german al unor cârnăciori care se serveau cu hrean (Krenwürstchen -- Kren este hrean, iar Würstchen, cârnăciori), dar care sunt probabil la origine niște cârnăciori obscuri, diferiți de ceea ce numim noi astăzi crenvurști (căutați de curiozitate pe Google numele german și veți găsi în vastă majoritate discuții lingvistice și rezultate românești). Ceea ce numim noi astăzi crenvurști se numesc pentru restul lumii Frankfurter Würstchen. Mai multe detalii aici.

După ce am făcut gogoși împreună cu Ana (au ieșit bine, dar ne-au luat jumătate de zi), am văzut acum vreo lună, la o emisiune culinară (din lenea de a schimba postul), cât de ușor se fac brownies (versiunea americană a negreselor noastre). Prin urmare m-am apucat și am făcut o serie cât era Ana la țară. Au ieșit foarte bine, ceea ce a nemulțumit profund copilul: adică cum, fac prăjituri să mănânc doar eu cu Ioana?! Prin urmare duminică am făcut un lot împreună cu ea. Ceea ce m-a convins să vă împărtășesc rețeta au fost următoarele motive:
  1. Sunt foarte ușor de făcut, indiferent cât de (ne-)experimentat(ă) sunteți în bucătărie;
  2. Este foarte ușor să implicați copilul în aproape toți pașii;
  3. Ies atât de bune încât bona mi-a cerut rețeta. Adică te rog frumos!
În cuvintele regretatului Gusteau, "anyone can cook". Prin urmare am ales să scriu rețeta pentru începători absoluți (ca mine); cu alte cuvinte, pe înțelesul unui inginer. Eu m-am inspirat în principal după rețeta de brownies de la Teo's Kitchen, dar am făcut câteva mici modificări -- am făcut un pic de cercetare în prealabil și am comparat diverse rețete și metode; rețeta pe care v-o prezint combină mai multe rețete, dar se inspiră în principal după cea de la Teo.
Prima iterație (am copt-o cam tare, știu)

 Timp total: sub o oră (de la ingrediente brute la produs final).

Ingrediente
  • 200g ciocolată amăruie (60-70% cacao); eu am luat ciocolată menajeră de la MegaImage (500g prezentate sub formă de 24 de tablete; am folosit 10 tablete)
  • 150g unt (eu am folosit cel mai ieftin unt pe care l-am găsit)
  • 3 linguri de cacao (undeva între linguri rase și linguri cu vârf)
  • 200g zahăr (o cană normală)
  • miezul de la ½ baton vanilie sau ½ linguriță esență de vanilie (eu am folosit esență de vanilie și a ieșit foarte bună; nu știu cât s-ar fi simțit diferența dacă foloseam baton)
  • 4 ouă de supermarket (sau 3 ouă adevărate)
  • 100g făină (4 linguri, undeva între linguri rase și linguri cu vârf)
  • ½ linguriță praf de copt
  • ¼ linguriță sare
  • coaja rasă de la 2 portocale mari și 1 lămâie firească
 Scule, dispozitive și verificatoare
  • Un vas de sticlă termorezistentă care să încapă cât de cât fix pe o oală (pentru bain-marie). În oală trebuie să încapă cel puțin trei degete de apă (preferabil mai mult) și totuși fundul vasului de sticlă să nu atingă apa
  • O lingură de lemn; peste tot unde spune să amestecați sau să omogenizați folosiți lingura de lemn; nu aveți nevoie de tel, mixer, nimic altceva
  • Un castron mare
  • O tavă mică de copt pentru prăjituri (eu am folosit o tavă ceva mai mare decât o coală A4, dar adâncă de vreo 5-6 cm)
  • Niscai hârtie de copt, cât să tapetați tava
Procedeu tehnic
  1. Radeți fructele (doar adulții)
    Folosiți răzătoarea mică; radeți numai atâta cât să luați luciul zonei pe care o răzuiți, nu are sens să radeți și partea moale a cojii (munciți de pomană, aia n-are niciun gust)
  2. Topiți untul cu ciocolata (doar adulții)
    Tăiați untul în cuburi (lățimea și adâncimea să rezulte cam cât înălțimea pachetului de unt) și puneți cuburile pe fundul vasului termorezistent. Fărâmați ciocolata în așa fel încât să nu prea aveți cuburi mai mari de 1cm și așezați-o peste unt. Turnați apa în oală, puneți vasul de sticlă peste oală și puneți ansamblul rezultat pe foc. Focul poate fi mare sau mic, dar nu are sens să-l dați mare fiindcă apa o să fiarbă oricum. La 3-4 minute după ce fierbe apa începeți să amestecați domol cu lingura de lemn; aveți grijă să nu dărâmați eșafodajul de pe aragaz, rezultatele pot fi dezastruoase (nu uitați că aveți apă clocotită în oala de jos). Amestecați frecvent și încetișor. Persistați până obțineți o cremă lucioasă și omogenă. Dacă aveți nevoie să faceți vreo pauză oprind focul, grăsimea va tinde să se ridice la suprafață -- în cazul ăsta reporniți focul, încălziți și amestecați până se omogenizează din nou.
  3. Turnați crema încinsă în castron
    Trebuie să ridicați vasul de sticlă și să turnați crema în castron. Nu uitați însă că vasul de sticlă este extrem de fierbinte, iar pe fundul lui s-au strâns o sumedenie de broboane de apă fierbinte condensată. Apucați cu o cârpă de el și manipulați-l cu grijă să nu curgă pe nimeni apa de pe fundul vasului; puteți coopta copilul să curețe vasul de sticlă cu lingura de lemn în timp ce vărsați conținutul în castron.
  4. Adăugați zahărul și cacaua și omogenizați
    Nu e nimic complicat sau sensibil, puteți să lăsați copilul să omogenizeze, să măsoare sau să pună ingredientele (deși va da cacao pe jos garantat). Teoretic zahărul ar trebui amestecat până se dizolvă; practic, nu vă bateți capul cu asta -- se va topi singur la un moment dat.
  5. Aprindeți cuptorul
    Așezați grătarul la mijloc sau sus și aprindeți cuptorul la 180°C (dacă nu știți ce temperaturi obține cuptorul dumneavoastră dați focul exact la mijloc). Închideți ușa și lăsați-l să se încălzească până aveți nevoie de el.
  6. Adăugați ouăle
    Asta e mai tricky, ouăle se omogenizează destul de greu. Spălați ouăle și arătați copilului cum să spargă ouă într-un castronaș gol. Dacă îi scapă cojițe în castronaș arătați-i cum să le culeagă folosind o jumătate goală de coajă de ou (mult mai ușor decât cu o lingură sau cu mâna, dar de-asta trebuie să spălați ouăle înainte). Spargeți ouăle unul câte unul separat (sau rugați copilul să facă asta) și omogenizați-le dumneavoastră individual și complet în compoziție înainte de a trece la următorul -- trebuie să aveți răbdare cu fiecare în parte până nu mai vedeți blocuri de albuș sau gălbenuș separate de compoziția propriu-zisă. Nu vă îngrijorați că albușurile arată la început ca niște meduze -- este firesc, n-au nicio dorință să se omogenizeze cu grăsimile din unt și ciocolată; totuși perseverați, până la urmă le veți convinge.
  7. Adăugați făina, praful de copt, sarea și vanilia; pe urmă coaja rasă
    Puneți făina, praful de copt și sarea într-un castron curat și uscat; amestecați în silă de câteva ori. Pe urmă puneți câte o lingură din praful ăsta în compoziție și omogenizați; aveți grijă să nu se urce pe marginile castronului. La final puneți vanilia și coaja rasă și omogenizați. Tot pasul ăsta poate fi făcut de copil, mai puțin măsurarea esenței de vanilie (va turna prea multă); trebuie doar să-i explicați că trebuie să aibă răbdare.
  8. Turnați compoziția în tavă
    Ungeți tava cu o bucată de unt, ca să lipiți ușor hârtia de copt pe tavă (altfel nu vrea să stea acolo și obțineți rezultate hilare când turnați compoziția). Incidental, ăsta e un pont pe care mi l-a vândut Ana, după ce a observat că așa procedează Ioana. Puneți hârtia de copt, în așa fel încât să acoperiți și fundul și pereții tăvii. Turnați încet compoziția, în așa fel încât să o plimbați de 4-5 ori pe toată lungimea tăvii (oricât ați amesteca, compoziția se stratifică și veți avea mai mult praf de copt în stratul de sus decât în cel de jos -- sau invers --, așa că dacă turnați pur și simplu toată compoziția de-a valma vă va crește mai mult în stânga decât în dreapta tăvii -- sau invers). La final decupați fâșiile de hârtie de copt care ies excesiv din tavă.
  9. Coaceți-o!
    Băgați drăcia la cuptor. Scopul exercițiului nu este să coaceți propriu-zis compoziția (după cum vedeți, rezultatul e mai degrabă o cremă decât un aluat). Scopul este doar să coagulați ouăle și atât -- interiorul trebuie să iasă moale și cremos (nu trebuie să iasă ca un chec). Așadar lăsați la cuptor 20-30 de minute, până când vedeți că suprafața începe să se usuce (i.e. până nu mai este lucioasă ca la început).
De-a lungul preparării sunt destul de mulți pași în care nu puteți să implicați în mod direct copilul. Totuși se vor strânge o grămadă de vase care trebuie clătite, spațiul de lucru se va murdări cu făină, cacao sau orice altceva și întotdeauna aveți nevoie să plimbați ingrediente și ustensile de colo-colo -- așa că puteți tot timpul să-i dați câte ceva de făcut. Fiți relaxat -- nu vă grăbiți nicăieri, compoziția nu se taie dacă o amestecați altfel decât îi place ei, iar în ultimă instanță, dacă nu iese prăjitura nu e ca și cum n-ați avea ce mânca diseară: în primul rând trebuie să vă distrați preparând-o.

Teoretic ar trebui să obțineți o prăjitură de care să vă bucurați cu toții, iar copilul va fi cu atât mai încântat cu cât știe în ce măsură a participat la prepararea ei. Distracție plăcută și poftă bună!

    4 comentarii:

    bogdan spunea...

    Buna reteta, putin cam mult shurubarita, dar se vede c-ati avut pofta :-)

    B. spunea...

    Da, poate că sunt un pic cam multe explicații, dar fiecare se lovește de câte o întrebare la un moment dat și am vrut să le adresez pe toate. Intenția este să te descurci oricât de începător ai fi la de-ale gătitului.

    roșu vertical spunea...

    OMG, daca toate retetele ar fi atit de detaliat descrise, m-as lasa de gatit instantaneu! :))
    Pe de alta parte, toata admiratia pentru rabdare si implicarea Anei!

    Anonim spunea...

    pentru ca hartia de pergament sa stea lipita de tava, fara a fi necesar unt sau ulei trebuie doar udata.
    se rupe/taie o bucata de hartie de pe rola, cam cata apreciati ca va acoperi peretii si fundul tavii si se baga sub robinet, se uda bine si se strange cocolos in pumn si se stoarce. se desface, se scutura putin de apa si se pune in tava.
    se va mula pe peretii si prin colturile tavii extrem de usor si nici nu va pleca la plimbare.
    folosesc procedeul asta de multa vreme. nici macar nu conteaza pe ce parte e folosita hartia de copt.
    in definitiv, toata nebuneala cu hartia de copt s-a inventat ca sa nu mai folosit unt/ulei sa ungem tavile.
    ady.

     
    Copyright 2011-2017 Așa și-așa
    Blog theme by BloggerThemes