Azi e o zi d-aia. D-aia în care nu ai mai nimic de spus şi-n care parcă-parcă ai vrea să te dai pe Net în căutarea unui subiecţel, unei ciozvârte de inspiraţie care să te ajute să stai cu capul drept în faţa stimabililor cititori. Canci! Nici tu idee, nici tu subiecţel, nici tu întâmplare demnă de menţionat, nici tu păţanie cu copilul ce ar merita povestită.

Spre deosebire de anul trecut, nici măcar şedinţa cu părinţii nu m-a mai mişcat în vreun fel. Adică a fost mult mai civilizat ca la începuturi: "bună ziua, bună ziua! Cât costă? Iaca atât! Uite banu’, săru’ mâna! Pa şi pusi!" Ştiu, am nişte anonimi care vor desface sticla de şampanie, fericiţi că m-am dat în sfârşit pe brazdă, în timp ce mulţi dintre voi vor primi noua mea atitudine ori cu îngrijorare, ori cu dezamăgire, ori cu indiferenţă, în funcţie de vârsta odraslelor proprii. Îmi pare rău, dar am cedat. Şi chiar îmi pare rău. Oricum, anul ăsta au ajuns să fie în clasă 32 de copii şi patru dintre ei trebuie să împartă dulăpioarele. Ana e printre ei.

De la pornisem însă? Ah da, începusem să vă spun că nu ştiu despre ce am putea vorbi astăzi. Păi atunci să nu mai vorbim, zic. Mai bine să muncim. Şi să punem şi nişte poze, că astea au succes întotdeauna. Soţuleeee, ajută-mă că io nu ştiu să mă descurc că aparatul ăla bun! În contrapartidă, am făcut o supă cu găluşti şi un pui la cuptor pe pat de cartofi şi ardei capia stropiţi cu ulei de măsline şi presaăraţi cu cimbru, o minune! Hai, pune poza şi du-te la masă!

Așadar, iaca poze din ultima vacanță:

Italiaaa!

Tot în Italia, la stâna vomitivă

Austria, în mina de la Hallstatt

Austria, în St. Wolfgang -- Ana în chip de împărăteasă

Austria, la locul de joacă -- da, este exact ce vedeți, traversa un lăcușor de vreo 10 metri

Înapoi în St. Wolfgang

Pe lângă Jina