De când coc eu subiectul ăsta? Să tot fie de vreo câţiva ani. Sincer, nu e nici din momentul în care a fost muşcată mama de maidanezul adoptat de cei de la blocul mătuşii-mii, nici de când era să fie muşcată Ana care, la trei ani, a vrut să-l mângâie pe dulăul de la blocul nostru, nici de când am fost obligată să fac un detur de vreo jumătate de oră pentru a ajunge la birou din motive de haită agresivă cu porniri teritoriale.
Problema o am de când am început să mă scol sistematic în fiecare noapte din cauza lătrăturilor. Practic, am senzaţia că nu voi mai putea dormi niciodată cât vreau eu şi că sunt condamnată la zgomot pentru tot restul vieţii mele. Vreţi să ştiţi cum tolerez decibelii din maşinile oprite sub geamurile mele la 2 noaptea, ca vreun individ să o mai pupe o dată pe piţi de somn uşor? Păi nu le tolerez -- de aceea chem poliţia. Dar cu patrupezii ăştia ce pot face?
Chestia asta cu câinii care ne apără sau care îşi fac datoria pe mine mă lasă rece. Eu nu vreau să mă apere un câine. Dacă voiam asta, îmi luam eu unul, sau doi, sau trei. Iete că nu mi-am luat şi că nici nu mă simt vinovată din pricina asta. Câinii sunt animale teritoriale, să fim bine înțeleși. Ei nu de apără pe tine, locatarul din bloc, de hoții de pe stradă. Ei își apără teritoriul și, dacă te cunosc și dacă îi hrănești, te asociază cu un membru al haitei. Dacă nu, ai încurcat-o, cum a pățit maică-mea când a fost mușcată de câinele ce apăra blocul mătușii. Domnul primar Piedone a luat-o complet pe câmpii cu ideea dumisale ca orice bloc să poată avea un câine în dotare. Aloooo, eu nu vreau câine, se aude? Nici măcar unul mic, mic, pufos și drăgălaș. Știu că sunteți mulți care vă doriți. V-am văzut cum v-ați lungit pe jos la Izvor, cu câte un bichon la subraț ca să protestați împotriva deciziei Curții Constituționale care, by the way, e făcută pentru oameni. (da, știu, e groaznic că nu avem Constituție și pentru câini, crocodili, guguștiuci și broaște țestoase).
Bun, acum lăsând gluma, voi de fapt, ce propuneţi? Am înţeles: eutanasiere nu vreţi. Perfect. Dar ce dracu' vreţi? Să-i ţină în adăposturi, să-i sterilizeze şi să-i lase să moară de moarte bună? Băi oamenilor, fiţi serioşi, asta nu are cum să se întâmple. Nu există bani pentru aşa ceva. Punct. Atât timp cât legea nu-l obligă (şi vorbesc în primul rând de legea europeană după care se ghidează, vrând-nevrând), Statul nu va da bani pentru a asuma în condiţii decente soarta zecilor de mii de maidanezi. Iar iubitorii de animale, oamenii ăia care au semnat petiţii şi care s-au dus cu jalba-n proţap la Curtea Constituţională, ştiu foarte bine chestia asta. Ştiu că dacă eutanasierea este scoasă din lege, atunci nimeni nu va face ce trebuie făcut. Sau poate va face la început, o lună, două.
Poate că dacă aş suna acum la Vier Pfoten nu mi-ar mai închide telefonul în nas, așa cum au făcut cu ani în urmă, când am apelat la ei să ajute o pisicuţă proaspăt fătată şi aruncată pe stradă. Pentru că ONG-urile nu au făcut nimic din ceea ce prevede statutul lor. Ca să ne înţelegem: ele au ales să-și asume responsabilitatea în privinţa animalelor -- nu eu sau alţii ca mine. Noi putem să iubim sau să nu iubim câinii. Sau putem să-i iubim doar pe unii (pe ăia frumoşi, de rasă, drăguţi şi care dau mecanic din coadă, iar pe ăia zdrenţuroşi să-i urâm de moarte). Nu spune nimeni că iubirea pentru animale e o condiţie a traiului urban. Legea mă obligă să fiu un bun cetăţean, să-mi plătesc taxele, să-mi duc copilul la şcoală, să traversez pe verde, dar nu să iubesc câinii. Ah, mă obligă să nu le fac rău, să nu-i chinuiesc -- perfect de acord.
Problema este că traiul în sistemul ăsta de relaţii organizat care se numeşte societate umană implică anumite riscuri pentru alte specii. Astfel şobolanii sunt stârpiţi, porcii tăiaţi, vacile mulse, găinile sacrificate -- iar câinii, când devin o ameninţare, ei bine, sunt eutanasiaţi. Sorry! E nedrept, dar nu există altă soluţie. Sau poate ştiţi voi vreuna? Dar nu una care să mă facă pe mine să-mi pierd minţile de nesomn până moare haita. Una reală care să ne facă pe toţi fericiţi. Pe noi, că nu mai sunt haite în libertate şi urlete la lună în fiecare seară; pe iubitorii de animale, că nu moare nimeni -- şi pe câini, că pot spera ziua de pensie.
Eu vă spun un singur lucru: dacă exista o soluţie, de ce mama naibii nu s-a făcut nimic în tot acest timp? De ce voi, iubitorii de animale, n-aţi luat pe sus sediile asociaţiilor şi nu aţi murit cu ONG-urile de gât pentru că nu-şi fac treaba, de ce nu v-aţi donat salariile şi pensiile pentru a crea adăposturi dacă Statul e de doi lei şi-l doare cot? De ce nu aţi făcut petiţii şi nu aţi alertat-o pe Brigitte Bardot să vine să adopte cu geamantanul? V-aţi trezit acum. Exact ca mamele alea de ajung să-şi mângâie odraslele doar când le vine Protecţia copilului pe cap. Oricum, vă aduc aminte că şi actuala lege acordă un termen de două săptămâni pentru cei ce vor să adopte. Ar fi minunat ca toată lumea care acum urlă "huo" şi torturează cu declaraţii cretine familia bietului copil sfârtecat de câini să meargă, să se responsabilizeze şi să salveze un câine. Dar eu ştiu deja ce va spune vecina mea din bloc: "păi cum să-l iau la mine? Eu n-am maică cum să-l țin". Vecinile voastre ar avea? Și dacă da, ar face-o?
joi, 26 septembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
21 comentarii:
ONG-urile sunt ocupate: aduna caini din orase si ii duc pe campuri la sate. Vier Pfoten a facut asta cu ani in urma intre 2 Mai si Vama Veche. Deci huo!
Un mare huo si de la mine pentru Vier Pfoten. Toate persoanele care au apelat la ei au fost tratate cu c..u'.
Eu mi-am donat parti din salariu unor organizatii care au incercat sa faca ceva. O picatura intr-un ocean.
Atita timp cit imbecilii care abandoneaza animale nu sint pedepsiti aspru nu vom ajunge nicaieri.
Macelul nu e o solutie si ma surprind persoanele altfel rezonabile care ar fi de acord cu 'eutanasierea' (in ghilimele pentru ca, in dulcele stil clasic, in Romania ea nu va fi conform definitiei nedureroasa si humane ci aproximativa, neprofesionist facuta- asociatia medicilor veterinari a refuzat deja sa se implice, considerind ca a omori un animal sanatos e impotriva eticii profesionale- si singeroasa).
Anonim, presupun deci că sunteți vegetarian?
Pe mine mă disperă sintagme de genul: ”sigur a fost provocat...”, ”a simțit că ți-e frică și de asta a sărit la tine...”. Hello!!! Nu sînt în pădure ca să mă aștept la toate lighioanele să sară pe mine!
Cât de bine spus. Eu mor când aud oameni care se atacă la gândul că omorâm o potaie din asta, fie ea și agresivă/bolnavă etc, dar nu zice nimeni de măcelul care se face de fiecare Paști și Crăciun.
Am primt răspuns că în România porcul se mănâncă, dar câinele nu, deci nu e ipocrizie să protestăm impotriva eutanasierii câinilor. No shit. Deci acești iubitori de animale sunt, de fapt, doar iubitori de câini, și raționamentul că „nu avem dreptul să luăm o altă viață” e aruncat doar așa, ca să-și poată motiva cumva comportamentul.
Adevărul e că nimeni nu vrea să facă nimic. Cunosc oameni care au fost la marșul maidanezului adoptat, sau cum s-o chema ăla, dar n-ar adopta un maidanez nici să-i plătești. Prea multă lume cu gura mare, dar care nu e în stare să facă nimic.
B.,
Argumentul cu 'nu esti vegetarian, omori porci ca sa-i maninci prin urmare n-ai dreptul moral sa nu vrei sa omori ciini pe care nu-i maninci' mi se pare in cel mai bun caz superficial si in cel mai rau ipocrit.
Superficial pentru ca faptul ca faci ceva rau nu implica neaparat ca n-ai dreptul sa vrei sa faci ceva bun.
Si ipocrit pentru ca si vegetarienii poarta pantofi de piele, locuiesc in case a caror incalzire topeste calota de gheata, merg in masini care umplu padurile de noxe si demonstratia poate continua ad infinitum.
Participarea la un rau global nu duce automat la pierderea dreptului de a vrea (inconsecvent, granted) sa salvezi un pic daca se poate.
A
Domnule sau doamnă anonim, din punctul meu de vedere răul este câinele care mă mușcă pe stradă, iar binele este absența acestui pericol. Prin urmare nu cred că sunt ipocrit atunci când sunt împotriva răului reprezentat de poluare, de defrișări absurde, de lacuri de cianuri și de câini care mă pot mușca oricând și pentru orice motiv. Dimpotrivă, eu unul găsesc c-aș fi consecvent.
Apropo de ipocrizie, vă invit pe dumneavoastră să-mi explicați unde este binele în faptul că avem haite de câini care domnesc noaptea peste străzile orașului.
De acord. Eu raspunsesem intrebarii initiale ('presupun ca sinteti vegetarian?'), dvs. ati introdus o noua tema cu care ma voi stradui sa tin pasul.
Nu pot sa va demonstrez ca e bine sa domneasca haite de ciini in mijlocul orasului, dupa cum nu va pot demonstra ca e bine sa existe gasti de raufacatori, cersetori, soferi beti si fel si fel de alte pericole care va ameninta la fiecare pas.
Ceea ce observ insa este ca in privinta acestor pericole sintem pregatiti sa discutam solutii rationale, in timp ce in privinta ciinilor aceasta optiune dispare.
A.
După ce mai devreme eram ipocrit, acum sunt și irațional. Sunt foarte dispus să găsesc soluții raționale. Opinia mea este că (1) eutanasierea funcționează pentru eliminarea acestui pericol și (2) este singura soluție viabilă. De ce este irațională această poziție? Ce alte soluții propuneți? Unde anume au funcționat ele? Cum anume propuneți în mod concret să funcționeze în România?
Atenție, nu vă cer soluții utopice de genul "să-i adopte cineva" -- asta știm că nu se întâmplă. Vă cer soluții viabile în România de astăzi.
Ati interpretat gresit comentariul meu legat de ipocrizie - daca il recititi atent veti observa ca el se referea nu la dvs. ci la noi, nevegetarienii cei cu obiectii inconsecvente la uciderea in masa. Nici irational nu cred ca sinteti (nu am fi avut acest dialog daca ar fi fost asa) dar cred (si asta este absolut prima judecata directa pe care o fac pe parcursul dialogului nostru) ca va place sa sintetizati fals pozitia mea in moduri neconstructive si voit insultatoare, care sint foarte departe de intentia mea.
A.
Mediul în care purtăm această discuție ne constrânge la concizie; de aceea este inevitabil ca mesajele să nu prindă toate nuanțele pe care intenționăm să le transmitem, așa că apar în mod firesc mici deformări ale percepției interlocutorului. Așa cum eu poate că am judecat unele lucruri prea abrupt despre dumneavoastră, vă asigur că nici percepția dumneavoastră nu este perfectă: cu siguranță nu intenționez să vă insult -- nici nu cred că am făcut-o, m-am apărat doar de ceea ce am perceput ca fiind insulte îndreptate către mine.
Totuși nu pot să nu observ că ați comparat delicvenții cu câinii, ați afirmat apoi că suntem dispuși să căutăm soluții raționale pentru delicvenți dar nu și pentru câini, dar atunci când v-am invitat să identificați o soluție mai rațională decât eutanasierea ați găsit că vă insult... așa că am rămas fără soluție.
De acord.
Au aparut pe parcursul discutiei ambiguitati pe care mi le asum.
Am comparat ciinii cu infractorii ca pericol generic ce va ameninta in cetate. Si pentru care avem solutii rationale: politie, detentie, preventie, etc.
Pentru ciini insa nu concedem ca exista solutii in afara exterminarii. Doar pentru ca sterilizarea nu a functionat (din vina oamenilor, evident) decidem ca trebuie omoriti pentru confortul si securitatea noastra.
Dupa parerea mea, sterilizarea (de-adevaratelea de data asta) si amenzile uriase (mergind pina la privarea de libertate, cum se practica in anumite tari) pentru cei care abandoneaza animale vor rezolva problema. Poate nu miine dar in citiva ani. Si asta fara sa avem pe constiinta zeci de mii de fiinte aflate din vina noastra exclusiva intr-o situatie imposibila.
A.
Nu știu cum să vă răspund fără să par insensibil. În primul mesaj ați deplâns metodele de eutanasiere -- chiar credeți sincer că metodele de sterilizare sunt cu mult mai bune?
Cât despre sacrificarea animalelor și presupusa noastră vină colectivă, v-am întrebat dacă sunteți vegetarian(ă) pentru că poate nu știți că trăim cu "conștiința" a SUTE DE MILIOANE de ființe sacrificate ANUAL, PRIN EFORTUL nostru (nu din indolența noastră) într-o situație "imposibilă" -- și vorbesc doar despre România aici: http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/prod%20carne%20lapte/prod_carne_lapte12r.pdf (doar în 2012 au fost sacrificate pentru consum aproape 200M de păsări, 3,5M porci, plus câteva sute de mii de bovine, ovine și caprine). Asociația medicilor veterinari a refuzat să se implice în scandal, nu în sacrificarea animalelor -- doar nu vă imaginați vreun medic veterinar de la țară care să fie împotriva sacrificării găinilor sau porcilor; și vorbim exact despre animalele pe care le au în grijă.
Referitor la pedepse pentru cei care părăsesc animalele de companie, eu unul aș fi de acord cu asta dacă s-ar putea implementa, însă din păcate acesta este un deziderat cu mult mai utopic decât sterilizarea civilizată, și încă cu încă un ordin de mărime mai utopic decât eutanasierea nedureroasă. Pentru eutanasiere nu este nevoie decât de voință politică și de suficienți bani pentru a achiziționa substanțele necesare. Pentru urmărirea animalelor sunt necesare, în plus față de bani și voință politică, și de tehnologie, monitorizare și proceduri care sunt departe de posibilitățile concrete ale României din prezent.
O soluție pe care aș propune-o dacă aș fi politician ar fi ceva de felul următor: societatea civilă (care, prin proteste, se opune eutanasierii) are la dispoziție un termen de 5 ani, sau 10 ani, să pună la punct modalități de a rezolva problema (prin ONG-uri, prin colaborare cu Statul și așa mai departe). De-a lungul acestei perioade, o dată pe an facem ziua câinelui fără stăpân, cu campanii televizate, ca să nu spună nimeni că n-a existat awareness. Iar la finalul perioadei de grație eutanasiem toți câinii fără stăpân pe care-i găsim pe stradă. Ever.
Evident, și aceasta este tot o propunere utopică în România, dată fiind lipsa coerenței politice. Rezultatul este că și peste 10 ani o să ne mănânce câinii pe seama utopiilor vehiculate de-acum și până atunci, și din cauza lipsei de coloană vertebrală a clasei politice care nu e în stare să antagonizeze pe nimeni atâta vreme cât nu bagă în paralel mâna în vistierie.
Prin urmare rămân, cu regret, la opinia: (1) că singura soluție viabilă în ziua de azi este eutanasierea, (2) că nu este atât de greu de făcut în moduri nedureroase, și (3) că nu se va face nimic.
Hop si eu in vorba:)
Stimate anonim, cu doua zile in urma unei pensionare din Bucuresti i s-a facut dosar penal pentru abandonarea unui catel adoptat de la adapost. Deci, iata pedepsirea celor vinovati! Persoana risca acum intre 6 si 12 luni de puscarie.
Pe de alta parte, dupa cum am spus in text, eutanasierea e privita ca ULTIMA solutie. De ce nimeni nu tine cont de acest aspect?
In plus, cu regret va spun cu nu se poate pune semnul egal intre un om si un caine. Cel putin nu intr-o societate normala. Daca facem asa, avem realmente o problema.
Si inca un amanunt, daca imi permiteti: toata situatia creata in Romania a fost provocata in urma uciderii unui om de catre niste caini! Daca sunteti iubitor de animale, va rog, adoptati-i dumneavoastra pe acestia!
Oricum eutanasierea ar trebui sa fie obligatorie pt cainii agresivi, indiferent ca apartin ori nu cuiva.E inadmisibil ca un caine ucigas (vezi copilul, japonezul, femeia de acum 2-3 ani...plus muscatii! ) sa fie tinut in viata.
Eu personal mi-as face o firma si as exporta toti cainii neluati de nimeni acasa p-acolo pe unde carnita lor e apreciata...din pacate nu sunt in stare de o asemenea afacere.Ca tot se aduse vorba de cine si ce mananca :)
Iar referitor la ipocrizie:daca fiecare iubitor si-ar lua un caine acasa si daca fiecare doritor de civilizatie si-ar lua niste furadan/similar etc pe care sa-l utilizeze asa, pe la blocul/scara/serviciul lui...in cateva zile s-ar rezolva problema.
Crina
Crina, noi am avut un câine pe care ni l-au otrăvit vecinii. Este o moarte îngrozitoare, cu agonie și sângerări pe toate părțile -- sunt perfect de acord cu eutanasierea (după cum se vede mai sus), însă soluția pe care o propuneți este dezgustătoare.
Eiii..bateau spre glume macabre solutiile mele,cu toate ca exista si substante cu actiune extrem de rapida...nu asta e problema.Evident ca nu te poti apuca sa faci singur curatenie in oras,nici sa-i vinzi chinezilor ori vietnamezilor, e absurd, e ilegal etc.(Cand eram mica, la bunici,au fost cateva cazuri de copii si adulti muscati de caini,domestici,cu stapan, nu vagabonzi.Dar f agresivi.A rezolvat padurarul care avea pusca.)
Problema se pune in momentul in care ti-ai vedea copilul ucis ori desfigurat de un caine, la coltul blocului,, asta e problema sinistra si ingrozitoare... eu, in mod sigur, as face un pic mai mult decat sa ma rup in figuri literar-artistice pe net..si sunt sigura ca orice parinte cu ceva sange in vene.Crina
Ioana, mie mi se pare ca ai o pozitie realista si mai mult decat de bun simt. Mie rabdarea mi s-ar fi terminat mult mai repede, cel taziu dupa prima muscatura a cainelui blocului. Exact asa cum ii reclami pe aia cu decibelii in noapte, tot asa ii reclami si pe protectorii cainelui.Si dupa cum ai vazut si din cazul cu pensionara de care ziceai, se poate ! Da, e greu, ca tu nu vrei sa iti strici relatiile cu vecinii, te gandesti sa nu-i superi, dar ei, ei s-au gandit vreodata in tot acest timp la tine si la problema ta ?
Daca omul are o viata de un caine in romania ,ce as spune de un caine si viata lui in romania...atunci lasati-ma in pace....
Imi pare rau, nu se intelege ce ati vrut sa ziceti!
Trimiteți un comentariu