Ana, dacă
vreodată vine spre tine un câine cu colţii la vedere, nu fugi!
Stai pe loc şi încearcă să-i vorbeşti. Prefă-te că iei o
piatră de pe jos şi chiar ia una dacă vezi că te atacă. Şi dacă
atunci când te întorci de la şcoală iar e haita aia de dulăi în
faţa blocului, la noi, pleacă şi du-te la bunici acasă. Nu încerca să
treci printre ei că ştii că era să te muşte odată.
Şi mamă,
niciodată să nu te duci singură pe străzi, noaptea. Lasă că o
să încerc să repun mâinile pe volan şi te duc eu şi te aduc de
unde o fi nevoie. Dacă în parc se apropie cineva de tine, vreun
necunoscut, pleacă de acolo! Stai cu alţi copii şi dacă vreodată
cineva pune mâna pe tine, urlă, ţipă, dă din picioare, poate te
aude cineva. Nu, din păcate, nu te aude întotdeauna. Așa că mai
bine stai acolo, la locul de joacă, sub ochii bunicilor. Nu, nu
plâng, stai liniştită, mi-a intrat ceva în ochi! Uite, iau un
şerveţel să-mi şterg rimelul şi te rog, stai aici lângă mine
şi ascultă-mă bine!
Ştiu că la şcoală au fost nişte băieţi
mari care au vrut să intre în toaleta fetelor, s-a întâmplat acum
câţiva ani. De aceea acum este un paznic, dar, te rog, nu lăsa pe
nimeni să intre peste tine! Încuie uşa bine, du-te cu o colegă ca
să stea de pază. Şi ai grijă când traversezi singură că uneori
şoferii nu opresc la trecere. Mai bine întârzii, nu o să te cert.
Ştiu că ai vrea să mergi singură la cumpărături, dar nu pot să
te las. Nu încă. Şi când o să te las, să nu care cumva să
intri în vorbă cu băieţi d-ăia de stau la buticul din colţ şi
te fluieră. Nu le răspunde, nu te întoarce, grăbeşte pasul şi
vezi dacă în jur e lume. Sau mai bine nu te mai du deloc. Îți cumpăr eu ce ai nevoie. Și dacă vezi că intre o gașcă în troleibuz și tu ești singură, coboară și sună-mă, vin eu și te iau.
Da, ştiu
că ţi-am mai povestit de omul ăla care mi-a dat un pumn în ochi în
plină zi, la Universitate, că nu am vrut să-l bag în seamă. A
fost un om probabil nebun. Şi nu, nu s-a băgat nimeni, ba un
bărbat chiar a zis că "ce treabă am eu dacă te bate bărbatul?!"
Sunt şi oameni d-ăştia, mamă, dar tu să încerci să te fereşti
de ei. Nu ştiu iubita mea dacă eu o să pot fi acolo să te apăr. O să încerc, dar îmi pare rău că nu-ți pot promite.
Hai, vino la mama, îmi pare rău că plâng, îmi pare rău că
te-am speriat, îmi pare rău pentru ce se întâmplă. Şi nu ştiu
cum să fac să-ţi spun că totul va fi bine. Chiar
nu ştiu! Să ai grijă de tine, mamă, să
ai grijă!
Anei
nu-i pot da încă
să citească asta. Voi probabil că ştiţi deja. Şi vouă
pot să vă spun: mi-e frică!
6 comentarii:
Am vrut sa dau share pe fb, dar nu stiu cum. In fine, mi-a plăcut. :)
Cred ca te loghezi si dai pur si simplu share. Dar, asta zic din carti ca eu sunt varza la capitolul asta. Oricum, conteaza ca ti-a placut:)
M-a pocnit plansul. La fel si eu cu Mara si cu cainii. Si in curand va trebui sa incep sa ii explic despre oamenii rai. Iar ea e si asa speriata de oameni...nu stiu ce o sa fac si cred ca tot cu lacrimi in ochi o sa ii spun, asa cum i-am spus urland sa nu se suie niciodata pe scaun langa geamul deschis :(
O, dar ce bine ştiu! Fi-mea are 14 ani...
Vai de tine Mixy!
si mie imi e frica in fiecare moment cand nu ii pot proteja eu
Trimiteți un comentariu