Nu mi-am făcut iluzii că o să stea nemișcată absorbită de ceea ce va vedea și va auzi. M-am gândit de la început că e posibil să se plictisească. Dar mi-am zis  că mai bine se plictisește cu o muzică bună în fundal, decât cu vocea lui Dexter ce răsună din televizor.

Cât despre noi, ăștia marii, toate aplauzele pentru Emy Drăgoi și William Sabatier. Chapeau bas, chers messieurs! Mulțumim pentru călătoria cu ochii închiși pe care am făcut-o din străzile întortocheate din Montmartre până în birturile învăluite în aburi de alcool din Buenos Aires.  Pe Ana s-o iertați încă câțiva ani, ea s-a bucurat mai ales pentru pizza de după. Dar nu m-ar mira ca pe la 20 ani să-i răsune în căști așa ceva: