Încă de dimineaţă încerc să-mi dau seama ce fel de zi este asta. Adică, până acum pare doar banală, îmi pare rău pentru ea că nu pot să spun mai multe şi totuşi, are un je ne sais quoi tomnatic care mă face să vreau să-i mai dau o şansă. Este fix genul acela de zi în care simt nevoia să fac ceva special, deşi ştiu că programul obișnuit, pe ore, nu-mi va lăsa prea mult loc pentru imaginaţie.

Hm, ce să fac eu cu tine, dragă zi de marţi? OK, ceva, ceva am eu în minte, dar nu sunt sigură că merită investit un dram de nebunie în ideea asta a mea, mai ales că acum nu prea e momentul. În primul rând pentru că soarele ăsta jucăuş care m-a despuiat la prânz de pulover nu va mai dura mult. Gurile rele zic că spre joi gata cu distracţia, cică ar începe ploile. Gurile bune ( nu ştiu cum să le zic altfel) spun că vremea bună se va întoarce de săptămâna viitoare. Apoi, uitându-mă eu cu drag la Ana nu pot să ignor (deşi aş vrea), faptul că toate bluzele au ajuns să aibă mânecile trei sferturi şi toţi nădragii par d-ăia de pescuit. Şi deci, oricât aş nega realitatea, oricât aş scutura energic din cap urlând nu, nu, nu, tot trebuie să mă duc s-o îmbrac. Apropo, am dat o raită pe la magazinul Victoria unde un cardigan simplu pentru fetiţe era la 120 de lei. Deci, huo și evitaţi Victoria!

Şi uite aşa am ajuns să vorbesc iarăşi despre copii când începusem aşa de bine povestea cu marţea mea banală. Acum, să mă înţelegeţi: mie îmi plac lucrurile banale şi domoale. Asta înseamnă că totul e în regulă, că mintea mea nu are motive de foială, că pot să mă uit cum trece timpul fără să-mi scormonesc creierul în căutare de soluţii. Despre asta, în schimb, în altă poveste. Serios, merită un post special şi dacă va fi şi vreun psiholog prin preajmă, atunci cu atât mai bine, poate îmi voi rezolva şi câte ceva din probleme.

Bine, bine, hai că v-am plimbat destul cu vorba şi tot n-am ajuns la subiect. Ideea este că săptămâna viitoare trimit copilul trei zile în tabără. Şi aş avea chef să fac ceva mişto cât lipsește ea, ceva pentru mine și ceva mai mult decât a merge la cosmetică. Voi ce ziceţi, vreţi să vă povestesc despre unde pleacă Ana, cu câţi va dormi în cameră, ce vor mânca şi cât de îngrijorată voi fi sau mai bine trecem la făcut planuri serioase pentru adulți? Nu ştiu, cum vreţi şi voi, să nu ziceţi că am decis singură.