Bona și frisonul
(piesă într-un act)

Scena I

Eu intru în casă. Bona se mucărește vizibil în fața mea.

Eu: Puteți să mergeți acasă. Văd că ați răcit.
Ea: Vai, sunt foarte, foarte bolnavă! (tușește)
Eu: Mă rog, e doar o răceală. Ați luat-o probabil de la noi.
Ea: Doamne ferește, dar eu nu v-am acuzat de nimic.


Scena II

Bona stă în hol și se îmbracă.

Eu: O să vă fie cald cu ditamai paltonul ăla.
Ea, mucărindu-se: Păi sunt răcită. Am frisoane. E drept că nu simt nimic, dar așa mi-a zis Ana că trebuie să ai, dacă ești răcit.

Altfel o avem la noi, în familie,  de peste opt ani de zile și am supraviețuit.