Draga mea,
Poate
pentru alţii e doar o cană. O cană numai bună de ţinut pe birou
în zilele friguroase de iarnă. O cană din care poţi să sorbi
absentă două, trei guri de ceai cu aromă de scorţişoară şi
lămâie. Poate că peste câteva zile vei şi uita de ea. O vei
rătăci printr-un fund de sertar, o vei lăsa acolo, departe de
priviri indiscrete şi la adăpost de mâini străine dornice să o
atingă, să o întoarcă pe toate părţile şi să zică cu un
zâmbet de complezenţă hm, e drăguţă.
Dar cana asta ştie să spună poveşti. Eu am învăţat-o. Pe
fundul ei, pe pereţii de porţelan, stau agăţate într-un suspans
diafan amintiri ce aşteaptă să fie infuzate. E de ajuns să te
uiţi la ea, să o ţii în palme, ca povestea să înceapă. E o
poveste cu a fost odată,
o poveste începută demult, când părinţii erau tineri şi copiii
lipsiţi de griji, o poveste cu miros de sandviciuri calde şi
croissante pariziene spusă la ceas de seară, pe malurile Dâmboviţei
şi podurile Senei, o poveste despre blonzi şi bruneţi, rostită de
atâtea ori în gând cu r graseiat şi accent grav. E o poveste cu
poduri cu sfinţi şi prieteni buni, cu un băieţel blond şi o
fetiţă cu ochi albaştri care pot să umple cu râsul lor tot golul
din cană.
Şi
draga mea, de fapt cana asta nu e niciodată goală. Ea doar te
aşteaptă să tragi aer în piept, să te opreşti din fugă, să
stai un pic pe loc şi s-o laşi să-ţi spună o poveste. O poveste
cu a fost odată şi
cu va trăi fericită până la adânci bătrâneţi. De unde ştiu
asta? Hm, cana mi-a spus-o.
1 comentarii:
Comme tu parlais d'une tasse,je me suis rappelé d'une autre tasse aussi belle et aussi riche de souvenirs inoubliables.Il s'agit de la fameuse tasse d'été.C'était vraiment une émission qui a laissé son empreinte et malheureusemet n'a pas résisté au temps et je n'arrive pas à comprendre pourquoi! Une chose est sûre,j'en suis nostalgique....
Trimiteți un comentariu