Ştiţi vorba aia cu "beau cafea din două ceşte şi vorbesc pe franţuzeşte"? Ei bine, aşa sunt eu acum. Cu o cafea în stânga, rămasă de dimineaţă şi deci uşor sleită şi cu una proaspătă în dreapta, încă aburindă, stau şi aştept să fac un jurnal de ştiri en français dans le texte. Cu alte cuvinte, sunt la muncă. Departe însă de mine dorinţa de a fi deplânsă, consolată şi luată un pic în braţe şi asta pentru că în stilul fabulos care mă caracterizează, am reuşit între două jurnale să dau iama printre reduceri de unde am luat, bineînţeles, singurele produse nereduse. Nu sunt sadică, ci doar că astea mi-au plăcut. La început m-am abţinut şi am plecat cât mai departe de ele, îmbulzindu-mă şi eu alături de mulţimea preponderent feminină care trăgea de tot ce prindea în stânga şi-n dreapta. Doar că ce am reuşit eu să apuc, sau nu-mi venea sau era urât. Şi nu urât oricum, ci urât rău!

Aşa că, după ce am dat două ture prin mall, după ce am rezistat eroic să nu-i cumpăr şi Anei singura geacă lungă, până la genunchi, cu glugă şi umplută cu fulgi care bineînţeles că era şi singura cu preţ întreg, m-am întors la ce am văzut iniţial şi m-am făcut cu o pereche de blugi pentru mine şi cu un cadou pentru consort.

Şi acum, prinsă între două cafele şi multe ştiri, tot stau şi mă gândesc la geaca aia pentru Ana. Ce bine i-ar fi prins, sărăcuţa, să aibă şi ea o gecuţă lungă şi groasă în care să nu-i îngheţe picioarele dimineaţa, în drum spre şcoală! Nu-i mai puţin adevărat că şi mie mi-ar fi prins bine o geacă lungă, că şi eu deger de la fund în jos. Şi poate n-ar fi fost rău să-mi iau şi nişte cizme mai groase ca cele care au cedat nervos iarna trecută, de au ajuns la primul tomberon din Predeal.

Cred că acum chiar am nevoie de o îmbrăţişare!

sursa foto aici