Mi-ar plăcea să cred în reîncarnare. Sau în teleportare. Doar azi, doar un pic. Să merg pe stradă, să-mi aleg un corp şi să mi-l iau acasă, cu tot cu haine, cu poşetă, cu sacoşe, cu abonament sau nu de metrou, cu cheile lui de la casă şi vârsta din buletin. Să mă uit la oamenii care trec, să întind mâna spre ei şi să aleg unul la întâmplare. De exemplu, pe fata aia brunetă, cu păr creţ şi palton galben. Sau nu, mai bine pe tipul ăla cu ochelari şi barbă de trei zile. Să văd şi eu cum naiba o fi să te trezeşti în locul lui. Să porţi boxeri. Să faci pipi din picioare.

Sau poate ar fi mai bine să-mi păstrez corpul, dar să fac nişte schimbări. Mi-aş face picioare lungi şi glezne subţiri. Şi bucle. Vreo cinci, şase, prin care să-mi trec degetele ori de câte ori sunt nervoasă. Şi culmea, eu nu aş fi niciodată nervoasă, doar tranşantă şi sigură pe mine. Şi aş purta tocuri. Întotdeauna. Chiar şi iarna, pe zăpadă.

Mi-ar plăcea să existe un magazin de unde să mă pot alege. M-aş lua tot blondă, un pic mai slabă şi m-aş îmbrăca într-o fustă de voal. Roz. Şi aş mânca multă quinoa. Şi salate cu rodie. Şi aş bea apă plată cu lămâie. Şi aş strâmba din nas la fumul de ţigară. Şi aş conduce maşina. Chiar şi pe zăpadă. Şi aş reuşi să merg în marşarier şi să fac nişte parcări laterale de ar crăpa vecinii de invidie. Şi aş şti să merg pe bicicletă. Şi să patinez. Şi să schiez.Doar un pic, nu foarte bine, cât să merite să mergem toţi trei în Austria. Şi în niciun caz nu aş avea platfus. Aş fi atât de perfectă încât lumea s-ar distra să-mi caute defectele şi ar petrece timp cu mine până s-ar sătura să mai scotocească după hibe şi atunci mi-ar zice doamne, ce n-aş da să fiu în locul tău! 


Mi-ar plăcea să mă pot alege de pe raftul unui magazin cu corpuri şi minţi perfecte. De pe  o etajera unde eu, în perfecţiunea mea, aş fi blondă şi slabă şi musai nefumătoare şi şoferiţă cu marşarier şi parcări uluitoare şi m-aş aştepta să vin şi să mă admir pe mine, cea care m-aş plimba toată ziua cu bicicleta şi aş mânca boluri uriaşe de quinoa cu sâmburi de rodie. Şi evident că aş bea doar apă plată cu lămâie.

Mi-ar plăcea să cred în reîncarnare. Sau măcar în teleportare. M-aş duce la Dublin. Sau în Maroc. N-am fost niciodată. Sau nu. Mai bine m-aş duce cu vreo cincisprezece ani în urmă şi aş sta să mă admir ca proasta şi să-mi spun doamne, ce n-aş da să mai fiu în locul tău!