luni, 12 octombrie 2015

Despre Facebook şi alţi demoni

Mă gândesc uneori cât de greu mi-ar fi să o iau acum de la capăt cu un al doilea copil. Şi nu numai pentru că eu am patruzeci şi Ana zece, pentru că răbdarea s-a mai tocit şi creierul meu a avut timp să se reobişnuiască cu somnul din weekenduri şi cu vacanţele aventuroase, ci pentru că acum aş avea de făcut față și Facebook-ului și online-ului care pe măsură ce creşte, devine mai puternic, mai agresiv şi mai dictatorial. Până acum nu v-am spus nimic nou. Ba chiar afirmaţiile de mai sus tind să fie banale, în condiţiile în care baubau-ul virtual poate fi redus la tăcere şi anihilat printr-un simplu clic.

Doar că, vedeţi voi, mama, fie ea viitoare sau actuală, nu este ca toată lumea. Nici măcar nu mai seamănă cu persoana de dinainte să devină mamă. Simţurile ei sunt ascuţite la maxim, chit că vrea, chit că nu. Pericole pândesc la tot pasul, oboseala e acolo, numai bună să transforme cea mai mică ameninţare în cel mai teribil dezastru. Raţiunea e redusă de multă ori la tăcere şi înlocuită de o iubire pe alocuri sufocantă sau de-a dreptul dureroasă care o face pe femeie să se simtă copleşitor de responsabilă faţă de noua viaţă. Şi atunci, în astfel de momente, mai ales în primii ani ai copilului, când totul e nou şi necontrolabil, mama devină vulnerabilă, expusă şi gata să dea ascultare tuturor celor care ştiu. Nici nu contează ce ştiu şi dacă ştiu cu adevărat ceva. Contează doar să spună că ştiu şi să aibă puterea să vândă şi să convingă. 


Reţelele de socializare sunt pline de mame obosite, însingurate, vulnerabile, nevorbite – gata să formeze un public dispus să înghită pe nemestecate idei vândute la preţ de certitudini. Articole de prin te miri ce publicaţie obscură sunt distribuite şi comentate ca şi cum ar fi ultimele descoperiri ştiinţifice. Oameni care nu au nicio treabă cu medicina, mai puţin faptul că au citit eventual câteva cărţi, se apucă să dea sfaturi în materie de vaccinuri, boli, tratamente, platfus şi parazitoze ca şi cum cu asta s-ar fi ocupat întreaga viaţă. Sunt citaţi specialişti care nici măcar nu au studii în domeniul respectiv şi care nu au nicio problemă în a se da drept adevărat specialişti şi a-şi juca rolul cu atâta încredere încât uită şi ei ce sunt de fapt. 

Iar mamele cred. Îi cred. De multe ori. Pe toţi. Nu pentru că sunt neapărat naive, ci pentru că se simt responsabile şi dornice să facă tot ce pot ele mai bine. Pentru că le e frică să nu care cumva să greşească. Pentru că nu vor să-şi permită vreo greşeală. Pentru că vor să fie cele mai bune. Admirate ca mamele despre care tot citeşti pe net, cele despre care se spune că tind spre perfecţiune. Cele care povestesc cum sunt tot timpul prezente pentru copiii lor, cum dorm doar trei ore pe noapte, cum merg şi la job, gătesc şi bio, fac şi două-trei puzzle-uri înainte de răsăritul soarelui şi nici nu ţipă vreodată, pentru că ele au făcut un curs de gestionare a dracilor. Doar că tu nu l-ai făcut. Şi ţie îţi vine mai tot timpul să plângi şi să dai cu câte ceva de pereţi . Or femeile astea de pe Facebook sau de pe bloguri reuşesc. Ele sunt mame mai bune pentru copiii lor. Aşa se simte de aici, de la tine. Şi dacă scrie, înseamnă că aşa e – iar dacă aşa e şi tu nu poţi, înseamnă că tu ai o problemă. 

Şi atunci, poţi să-ţi plângi tristeţea pe Facebook şi fii sigură că va răsări întotdeauna un specialist, la două clicuri distanţă, care-ţi va spune cu certitudine cum îți poți rezolva dilemele – asta dacă te vei duce, bineînţeles, la nu ştiu ce curs cu invitaţi doar unul şi unul. Pentru orice problemă, pe Facebook se va găsi întotdeauna cel mai mare expert să vină să te ajute. Tot ce trebuie să faci este să-l crezi, să dai din cap şi să-ţi exprimi admiraţia. Ca mamă trebuie să te hotărăşti repede căror grupuri vrei să aparţii. Nu se poate să faci parte din toate, asta e clar. Din păcate, grupările sunt în marea lor parte destul de radicale, aşă că trebuie să te decizi rapid dacă eşti pro sau contra antibiotice, pro sau contra cărnii de pui, dacă eşti sau nu de acord cu temele sau cu pedepsele, dacă alăptezi o viaţă sau nu, dacă vrei grădiniţă de stat sau privată, dacă eşti tipul care merge la all inclusive sau cu cortul, dacă pui murături sau preferi să le cumperi.

Sigur, există persoane care nu au nevoie de niciun fel de sfaturi. Nu au nevoie să intre pe Facebook ca să afle ceva, nu caută pe Google când copilul le pune câte o întrebare. Pentru că ele ştiu. Tot. Ele trebuie ascultate, niciodată criticate sau contrazise. De aceea sunt foarte prezente pe Facebook: pentru că ştiu că lumea are nevoie de ele. Ca mamă e foarte greu să te contrazici cu asemenea persoane pentru că de fiecare dată ele îţi vor prezenta propria lor poziţie ca fiind singura admisibilă pe lumea asta, în timp ce tu ajungi să te simţi ca un părinte prost şi denaturat.

De aceea vin şi spun. Mă gândesc ce  greu mi-ar fi să o iau de la capăt cu încă un copil. Personal, am avut nevoie de câţiva ani buni să învăţ să trăiesc eu însămi cu Facebook în casă. Mai ales că, fire influenţabilă şi oarecum nesigură pe mine, tind să plec urechea când la unii, când la alţii şi mă trezesc incapabilă să iau o decizie, de frică să nu regret mai încolo. Iar când e vorba de copil, spaima e şi mai mare, pentru că deciziile pot avea implicaţii şi mai profunde. Departe de mine ideea de a contesta beneficiile evidente ale netului şi ale reţelelor de socializare. Iar pentru mame, ştiu şi eu şi o ştiţi şi voi, Facebook este de multe ori o gură de aer de care avem reală nevoie. Este clipa aceea pe care o folosim pentru noi şi doar pentru noi. Şi ar fi bine să şi rămână atât. Pentru specialişti, experţi sau alte probleme, există oameni cu diplomă care profesează în domeniu. Cât despre super mamele de pe net, să nu-mi spuneţi că există şi că-şi petrec tot timpul cu copilul, când eu le văd cu orele pe Facebook!

2 comentarii:

vavaly2007 spunea...

am facut patruzeci de ani anul asta si in acelasi timp am zis ca e timpul si pentru al doilea bebe. la inceputul sarcinii am intrat sa citesc si eu despre sarcina la 40 de ani. dupa doua trei articole citite mi s a zburlit parul pe mine, m am ingrozit de a dreptul ca orice numai de bine nu era. articole scrise in goana calului, de specialisti cine stie de unde scosi. m am lecuit. nu am sarcina usoara dar nici pe net nu mai intru sa caut informatii. am doctor si imi e de ajuns.
cand am nascut primul copil , acum 7 ani , la putere erau forumurile. intram acolo, citeam, luam informatiile si le adaptam la ce ni se potrivea. cela cateva site uri despre copii erau destul de serioase.
la prima sarcina am urmarit pe aceste site uri evolutia sarcinii, ce se intampla cu mine etc. acum nu am mai facut asta si cu siguranta la fel voi face si dupa ce voi naste. nu simt ca mai am nevoie de informatiile de pe net in conditiile in care lucrurile se petrec asa cum spui si tu .
cat despre grupurile de mamici , nici nu vreau sa stiu ce e pe acolo. sunt in doua cu blogerite mame si e ok. altele nici n as avea timp si energie sa gestionez ca si informatie si activitate.
asa ca eu zic ca depinde de fiecare pana la urma si de puterea de a discerne. oricum la al doilea copil esti mai relaxat. am vz asta la mamicile tinere din familie :)

Ioana spunea...

Felicitari! Ma bucur pentru tine!

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes