Te-am lăsat să bei din paharul meu
Ți-aminteşti? Ți l-am întins chiar eu.
L-am împins cu mâna-ncet, spre mâna ta
Iar tu l-ai apucat ca nu care cumva
Altcineva
Să vină
Să-l ia
Să-l bea
Să-l dea
Altcuiva.
Era doar un pahar de sticlă, cu model
Un păhărel, din acela mic.
Dar tu, din păcate, nu mai ştii nimic.
Şi cât tu te gândeşti la ale tale,
Eu fac colecție de pahare goale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Ce poezie frumoasa!
Merci:)
Trimiteți un comentariu