luni, 24 martie 2014

Let's rock, baby!

Sâmbătă. Cald afară, soare, şedinţă de două ore de shopping soldată cu una pereche blugi for me şi una for her. Tonus bun, fericire maximă, un prânz delicios cu pui la cuptor uns în prealabil cu muştar de Dijon şi miere, prăjituri de la Alice pentru un final glorios. Şi iată-ne aşadar pe toţi trei leneşi, tolăniţi pe canapeaua conjugală, scăldaţi în lumina unui soare prietenos de început de weekend şi fără chef de nimic. Un moment propice să culturalizăm un pic infanta. De data aceasta, în ale muzicii.

Pentru început, am ales să vorbim despre Beatles, alegând întru exemplificare o bucăţică de concert asezonată cu ţipete de femei isterice care-şi smulgeau părul din cap. Faţa impasibilă a Anei l-a făcut pe B. să treacă mai departe, la un rock ceva mai dur. Să-i luăm aşadar la puricat pe cei de la AC/DC. La primele acorduri din asta, privirea până atunci tâmpă şi molatică a Anei a început să se însufleţească pentru ca, spre finalul cântecelului, copila să fie cu totul trântită pe jos, în genunchi, cu o măturică de jucărie pe post de chitară şi cu nişte mișcări zbuciumate însoţite cu chiuieli de satisfacţie: asta da, muzică! OK, deci se poate, ne-am zis şi am plusat cu un Metallica şi Master of Puppets. Oau, fascinaţie maximă în faţa pletoşilor de pe scenă şi din sală, deja siesta de sâmbătă se dusese pe apa sâmbetei şi copila fremăta toată de încântare. Am încercat şi cu un Guns N' Roses, crezând că va pica şi ea precum mă-sa în mrejele solistului, dar nah, mie îmi place să fie mai agitat, ca şi lui tata! Doar că ta-su a hotărât că dacă tot s-a apucat să-i povestească despre muzică, măcar să-i spună cât poate de mult pentru nouă ani şi o după amiază de sâmbătă. Şi i-a spus: despre anii '80, despre dance şi disco, despre  tinerimea rebelă şi pusă pe distracţie, despre trupe terminate de droguri, despre furăciuni şi falsuri a la Millie Vanillie, despre voci fenomenale ca cea a lui Freddie Mercury sau despre duete ca cel cu Monserrat Caballet.

Concluzia? De sâmbătă copila e mai cultă, dar tot de Smiley îi place. Văzând-o însă cum se arunca pe jos şi dădea din cap, ceva mă face să cred că, în curând, frumuşelul ăsta autohton va fi detronat de vreun pletos cu chitară. Iar pentru cine mă cunoaşte, să ştie că din păcate nu am avut nicio şansă cu Depeche Mode, deşi am încercat. Ai voştri copii ce muzică ascultă?

9 comentarii:

roșu vertical spunea...

ah, lasa ca fiecare vine la rind, nu trebuie sa-i placa toti (deodata). Si mie a trebuit sa imi placa de un coleg ca sa ajung sa-i gust pe Depeche Mode.

Si pot sa-ti placa frumuseii si cei care fac muzica adevarata in egala masura si in acelasi timp. De ex mie prin 90-91 imi placeau New Kids on the block pentru ca erau baieti frumusei si Queen pentru ca, na, Freddie, dar el era "batrin" pentru mintea mea de 14 ani.

Desigur, fiica-mea la 1 an si 4 luni asculta hituri bebelusesti, dar asculta ce ascultam si noi, de nevoie, dupa cum urmeaza: rock progresiv cind e sotul acasa, 80s, 90s, clasica cind e cu mine.

Anonim spunea...

Prima fascinatie a lui fiu-meu a fost folkul, si in mod special un album de-al lui Ducu Bertzi cu melodii folk/maramuresene si Ada Milea cu Apolodor. Pe urma, a fost Fara Zahar, tot asa, ascultat pe repeat vreo 2 ani, acompaniat de tavalit pe jos de ras. Acum asculta in general rock clasic (Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica etc.) da' ii plac si Rammstein, de ex., si ii plac si din astia mai nordici si mai melodiosi. dintre romani, asculta tot din aceeasi gama, Phoenix, Cargo, Luna Amara, Zdob si Zdub...
Presupun ca gusturile muzicale i se trag de la ce a auzit prin casa...
Maria

Ioana spunea...

Sa stii ca Ana a avut ea ce-a avut cu hard rockul inca de la gradinita. Se potriveste cu stilul ei smuls:)

Ioana spunea...

Super gusturi ale fi-tu, Maria. Cati ani are?:))

Hana spunea...

Smiley e ok. Daca ai stii ce se mai poate in afara de Smiley, ai fi foarte multumita! Ce-mi aud mie urechile, vai de ele! Si trendul vine de la gradi/scoala asa ca e greu de contracarat...Noroc cu Mozart care le-a fost prieten in primii trei ani de viata si inca isi aduc aminte de el si de semenii lui. Cu rock-ul inca n-am sanse. Io pun dar dupa doua, trei masuri sunt rugata insistent sa schimb.

Ioana spunea...

Da, Hana, cunoastem si ne pregatim sufleteste. Deocamdata, la clasa a doua, Smiley e in top. Sa vedem ce urmeaza:)

Anonim spunea...

@Ioana: fiu-meu merge pe 16, deci nah, e maaareee! :D
Maria

Ioana spunea...

Maria, deci exista speranta:)))

Anonim spunea...

Speranta exista mereu.....al nostru al mare, de la 7 ani e fan metallica (cel mai iubit cadou este un tricou cu trupa, pe care nici acum nu vreasa-l dea mai departe, desi ii este mic), apoi, Rammstein, AC/DC si, iubirea vietii mele, Queen. Ptr Rammstein a invatat limba germana, sa le inteleaga versurile, pentru ceilalti a invatat in doua luni engleza, din aceleasi considerente. De un an a inceputsa ceara si altele...trupe romanesti, mai vechi sau mai nou, folk, cauta singur informatii, compara sound-uri....
are 11 ani, iar al mic, de 8 ani, ii calca pe urma....el prefera ce-i drept trupele romanesti pentru ca le intelege si le poate invata versurile.....
ana are gusturi bune....
si intr-adevar, ce aude acasa e hotarator....
oana

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes