luni, 17 martie 2014

Rafael de pe Tărâmul Zmeilor

La început i-a fost frică. A preferat să stea lângă Max (parcă așa îl chema). La fel de frumos, dar mai mic și mai docil. Venea când îl strigai, se așeza când i se spunea, aducea mingea, ce mai, un tip pe cinste. Din când în când însă, arunca câte o privire pe sub șapcă, doar-doar o primi vreun semn că e în regulă și că nu i se va întâmpla nimic.
- Hai, Ana, o să plecăm de aici și o să ajungă să-ți pară rău. Măcar încearcă și dacă ți-e frică, te dai jos!



Și nu, nu i-a fost frică. Și nu, nu s-a mai dat jos vreun sfert de oră. Ea ar fi stat și mai mult că deja se simțea în largul ei. Când cu privirea înainte, când de-a-ndoaselea ca să fie șmecheră, când la trap, când mai domol, când în șa, când în picioare, când fără mâini, când agățată de coama lui, când cu gura până la urechi, când serioasă ca o amazoană gata de luptă. Iar el, el-ul cu plete și cu mustață (da, da, ați auzit bine, este un tip cu totul aparte ca și locul unde trăiește) est un adevărat gentleman. Începând de la nume- Rafael- și terminând cu eleganța și răbdarea cu care suporta manifestările de bucurie ale copiilor veniți duminică pe Tărâmul Zmeilor. 



Este un loc minunat, foarte aproape de București, doar la 11 km, lângă Mănăstirea Pasărea, un loc la aer curat, unde iarba miroase a iarbă, unde câmpul se întinde cât vezi cu ochii, unde caii pasc fericiți și așteaptă cuminți să vă plimbe,  unde sunt și câini și pisici și un iepuraș ce-și sapă tunel prin fân, unde copiii vor fi cu siguranță fericiți. Oamenii de acolo sunt extraordinar de drăguți și primitori doar să le dați un telefon cu câteva zile înainte să veniți, căci ei nu locuiesc acolo. Și să nu vă faceți probleme, vor avea mare grijă de copii, se vor ocupa de ei, nu veți auzi plânsete sau țipete de niciun fel. Luați-vă un termos cu cafea, apă, ceva gros de pus pe voi (e vânt și uneori cam frig) și o pungă cu morcovi pentru căluți și pregătiți-vă să vă faceți copiii pur și simplu fericiți. Mai fericiți decât la Mall, sau la restaurant sau nu știu ce loc de joacă. Și vedeți că există și fel de fel de oferte și de activități: cursuri de agrement, cursuri pentru copii, ateliere, spectacole cu cai,  un tobogan și o minge pentru cei micuți, iar la sfârșit copiii pot hrăni și peria caii.  Încă ceva: să știți că se pot organiza inclusiv excursii de o zi pentru grădinițe unde celor mici li se asigură nu numai distracția când călare, când pe jos, dar și masa. Ia aruncați un ochi pe site, că tot vine săptămâna altfel și profesorii și educatorii sunt de obicei în pană de idei!



Dragii mei, hai că vă las. E abia luni și nu vreau să pun degetul pe rană, povestindu-vă despre weekend. Dar, timpul trece repede și acuși se face sâmbătă și iar vă întreabă ăia mici "noi ce facem azi special?". Să nu mai ziceți că nu aveți nicio idee, că eu mi-am făcut datoria. Iar eu, la rândul meu, îi mulțumesc Adei pentru invitație. A fost o duminică superbă între fete!

4 comentarii:

Ghindaa spunea...

Ce calut frumos! Si ce incantare pe copii sa practice echitatia...Mi-am inscris si eu fata, intr-o tabara langa Brasov (la vara) unde va primi si astfel de ore.

Ioana spunea...

Sa știi că a fost chiar o încântare pentru Ana. Nu ma așteptam sa-i placa asa de mult, sunt sigura ca si a ta o sa se distreze pe cinste. Da-i unui copil un animal și posibilitatea sa zburde în natura și-l faci fericit.

Ghindaa spunea...

Din pacate, pe langa oras noi nu avem asa ceva.Poate in tabara.

cristina ologeanu spunea...

Doamne cât de frumos e calul!
Clar copiii vor fi mai fericiţi decât la Mall. Şi noi pe lângă ei, plus că la Mall nu găseşti aer curat :)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes