miercuri, 21 mai 2014

Cireşele

Se uită la grămada din faţa ei şi o văd cum înghite în sec.
- Ţi-e poftă?
Face ochii mari şi dă din cap a da.
Mă uit la ele. Anul ăsta parcă îs tăte într-o rână, vorba neamului meu de prin Ardeal. Cică de la ploaie. Sau de la dracu ştie ce soluţii or mai fi inventat ăştia, spune o doamnă ofuscată  mai mult de preţ decât de alura lor schimonosită.

- Daţi-mi o jumătate de kil, zic şi în stânga mea, undeva la vreo câţiva centimetri mai jos de umăr, mi se pare că aerul se colorează în zâmbetul ei. Mi-era dor de el. Nu-l mai văzusem de luni, de când fusesem la doctor cu ea, de când se legăna de pe-un picior pe altul pe holul prea mare, cântându-şi singură mi-eee fricăăă, mi-eee fricăăă, semn că a crescut şi ştie deja ce e cu ea şi ce i se întâmplă.

Pentru prima dată în viaţă, ieri s-a purtat ca un adult. A venit de la şcoală şi ne-a văzut şuşotind pe la colţuri. Am preferat să-i spunem ce s-a întâmplat. Uite, din păcate, anul ăsta o să ratezi serbarea de sfârşit de an. Petrecerea pică în ziua operaţiei. Am încercat să o mutăm, dar nu poate doamna în altă zi. Abia atunci s-a prăbuşit. Abia atunci a reuşit să scoată afară tot ce ţinea acolo de cu o zi înainte. Şi doamne, cât de mult era! Câte lacrimi avea acolo, câte ţipete de nu mai poooot, lăsaţi-măăă în paceeee, nu e dreeeept! O ţineam strâns şi simţeam cum încet, încet, răul pleacă şi-mi lasă o Ană mică şi istovită.

- Heeei, am uitat de cireşe! îi spun pe un ton vesel şi prefăcut ce mă făcea să par complet idioată. Nu-i aşa că vrei?
Dă molcom din cap şi aerul din jur parcă, parcă, începe să prindă iar un pic de culoare.
- Pune-ţi o dorinţă, zic.
- Să nu mă doară! zice sec şi începe să înghită hulpavă cu bucuria celor de nici nouă ani.

N-am zis nimic atunci. Zic acum: nu mi-e bine. Încă n-am scos afară tot ce e acolo de peste două zile. O să treacă, ştiu. O să mă duc să-mi iau cireşe. Şi o să-mi pun dorinţe.

8 comentarii:

Anonim spunea...

of! of! of! of! of!

Ioana spunea...

Cam asa!

Orin spunea...

Of, Ioana, deabia aștept să treceți cu bine de operație! Să nu mai ai nici tu, nici Ana, nodurile astea în gît și frica! Vă voi ține pumnii!

Anonim spunea...

of Doamne. o inteleg atat de bine pe Ana, la cati medici stomatologi am fost, amigdale scoase la 6 ani si simtit cand mi le-a tras din gat, plus analize peste analize. da, se satura si copilul de atatia medici.
bafta si curaj!
Mihaela

Ioana spunea...

Orin, pana la urma nu e ceva grav, sunt atatia altii cu probleme nasoale, dar, sincer, m-as fi lipsit de emotia asta:) Sper insa sa-i foloseasca si sa o ajute pe viitor.

Ioana spunea...

Mihaela, da, s-a cam saturat. Nu-mi doresc decat sa-mi multumeasca cand va fi mare. Doar cu gandul asta nu ma las si o imping inainte.

Unknown spunea...

Of, ganduri bune si de la noi! Sa ne dai de stire curand ce si cum!

Delia spunea...

Saracuta de ea! Numai bine si sa treaca toate cat mai repede!

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes