Până astăzi, ziua de 9 septembrie era a noastră şi doar a noastră. Ne-am ales-o cu grijă când am decis să facem nunta, acum 11 ani şi tot atunci am spus că dacă va fi să avem o fetiţă o va chema Ana.  Aşa era 9 septembrie al nostru.

Până azi la prânz când am aflat că cineva ne-a furat-o. Cu totul. Cineva care s-a furişat cu nesimţire în viaţa noastră, care ne urmăreşte de vreo două luni încoace, fără vreun cuvânt, fără să lase urme. Stă pur şi simplu în coasta noastră şi rânjeşte. Cin' să fie, cin' să fie?

Păi cine altul decât Distrigazul. Inamicul nostru de peste vară, the bad gay, omul negru ce nu dă aprobări, nu răspunde la telefon, nu semnează, nu vorbeşte, nu vine şi nu-i pasă. Vă vine sau nu să credeţi, dar mâine, 9 septembrie, ziua când noi ne sărbătorim nunta şi copilul, este şi ziua Gazierului sau cum se numeşte omul ăsta ce lucrează la gaze.
Iar de ziua lui nu semnează, nu aprobă, nu răspunde. De ziua lui pur şi simplu are liber. Şi stă.