Cu aceste cuvinte s-a încheiat ieşirea noastră în oraş de sâmbătă seară. O ieşire îndelung plănuită de mine şi de Ana încă de dimineaţă, pe când ne plimbam amândouă- ea pe role, eu pe picioare- pe Aleea Belvedere de pe lângă proaspătul stadion cu peluză problematică. După ce s-a dat cu patinele prin toate bălţile, am decis să o tăiem spre casă prin Parcul Naţional unde era petrecere mare. Un fel de târg cu grătare, sarmale, bere şi gogoşi. Cum fii-mea este dornică să iasă la restaurant ori de câte ori are ocazia, am hotărât să prelungim cu o zi seria surprizelor de Sf. Ana şi să ne înfiinţăm cu toţii mai pe seară la un mic şi un langoş cu gem.

Bineînţeles că pe la 18h, Ana a început să se miorlăie că îi e foame, că parcă-parcă ar mânca ceva, doar vom merge mai repede la grătarele din parc. Zis şi făcut. Am ajuns, ne-am aşezat la o masă, am luat nişte mici şi o pulpă de pui pentru ea şi tocmai când ne pregăteam pentru nişte gogoşi, Ana a dat peste paharul cu bere al lui ta-su şi s-a făcut leoarcă. Scap un hai măi, Ana ştergând nervos cu un şerveţel copil ud.

Cu bluza umedă şi stropi de bere prelingându-i-se în sandale, a pornit cătrănită în spatele nostru să cumpărăm gogoşi pentru acasă. Că de rămas la masă, nici vorbă la cât de udă eşti!
Acum stă bosumflată şi se învârte printre picioarele mele.
- A fost bine în oraş?
- Păi ăsta nu a fost ieşit în oraş. A fost doar o plimbare de seară şi un mâncat în parc.
 Ce să mai spun, doar: hai măi, Ana!