La grădiniţă au mărit taxa. Aşa brusc, fără ne scuzaţi, fără ne pare rău. Am găsit un bilet cu noile tarife în ghiozdanul Anei, pitit după două desene şi un pachet de şerveţele. Sigur, sunt tarifele la cursurile opţionale, alea pe care dacă nu vrei nu le faci, dar ar fi păcat ca cea mică să stea şi să se uite la ceilalţi copii cum se distrează, nu-i aşa? Au mărit şi taxa propriu zisă, dar de asta ştiam- ne-au avertizat din iunie că o vor face. Cică costă mult consumabilele.

O să ziceţi că astea sunt texte de îmbrobodit părinţii, că până la urmă nu putem să avem şi să oferim totul. Iar copilul trebuie să înţeleagă. De acord, dar ce te faci când mai ai doar un an de grădiniţă şi vrei să fie perfect. Adică, la fel ca şi până acum. Cam asta vede Ana şi mi-e clar că pe asta se bazează şi directoarea de la Arlechino http://www.arlechino.ro/ când a decis să ne mai ceară nişte bani. Că dacă nu s-a plâns lumea prea tare până acum, înseamnă că mai merge.

De fapt, asta am observat în multe locuri la noi în ţară. Sistemul te încearcă. Ia să vedem, dacă încerc să profit un pic de tine, te superi? Nu? Super! Păi atunci, ia să vedem ce pot să-ţi mai cer. Şi prostu înghite. Ba că n-are rost să spună, ba că nu ai cu cine să te cerţi, ba că n-are noimă să ne ţigănim sau că e tot aia dacă ne supărăm sau nu. Dacă fiecare o face în banca lui, fireşte că e tot aia. Dacă ne-am supăra toţi, poate s-ar schimba ceva, ceva. Dar nu. Asta cu mai mulţi, nu ţine. De fapt sloganul este mai bine stai cuminte în banca ta să nu deranjezi.

Acum stau şi mă gândesc ce voi face cu noua taxă. Ana mi-a spus deja că ar vrea să meargă la aceleaşi
cursuri ca şi anul trecut. Ceilalţi părinţi s-au declarat revoltaţi şi mulţumiţi că mai au doar un an de grădi şi scapă de banii aruncaţi pe geam. Şi eu ce să fac? Parcă aş vrea să spun cuiva. OK, v-am spus vouă, dar simt că nu e suficient.

O să spun la şedinţa cu părinţii cu riscul să mi se răspundă ca în anii trecuţi că fericirea copilului e mai presus de bani.
O să văd ce voi face. Dar de spus, tot o să spun. Măcar să nu mor taciturnă, vorba lui Nichita Stănescu.