joi, 15 septembrie 2011

Când Ana a cunoscut-o pe Irina

Eram ieri în Parcul naţional, când ţâr ţâr telefonul. Era Ada, proaspăta mea vecină de cartier. Că vine şi ea în parc cu familionul. Ana devine brusc emoţionată. Chiar are o fetiţă? Şi chiar e de vârsta ei? Păi chiar are şi chiar vine. Şi au venit -- Irina pe bicicletă, soră-sa în căruţ, cum îi şade bine oricărui bebe de câteva luni şi la coadă Ada cu consortul.

Ana şi-a luat brusc în serios rolul de amfitrion . Că deh, ea e veche în parc. Au luat-o la trap ea pe trotinetă, Irina pe bicicletă, noi în urmă, unde ne e locul.

Ce mi-a plăcut a fost sincronul perfect de gânduri şi cuvinte dintre mine şi Ada.
- Mama, mă dai în gonflabile?
- Nu! am zis noi la unison.

Câteva minute mai târziu, o nouă tentativă din partea copilelor.
- Mama, mă dai în....
- Nuuuu!
Din nou, sincron perfect. Cum numai maternitatea şi anii de radio ţi-l pot oferi. Prietenii ştiu de ce.

Hai să spun o vorbă şi despre progenitura din căruţ, pentru că merită. Mi-a tras nişte zâmbete atât de drăgălaşe că m-am topit.

Frumoasă după amiaza asta, când Ana a cunoscut-o pe Irina.

3 comentarii:

Andreea Demirgian spunea...

O, yeah! Multumim de complimente. Si mie mi-a placut sincronul, stim sa spunem nu cand trebuie, bravo noua!
A fost fun, sunt nostime cat sunt de serioase si de afectate de chestii inimaginabile de la inaltimea noastra. Sa ne mai vedem, zic, poate veniti si-n vizita.

The way I am spunea...

Ma bucur ca ati avut o intalnire placuta si v-ati sincronizat asa bine. la Ada am gasit blogul tau de fapt.

Ioana spunea...

Mersi Ada de invitatie. Pai venim, cum sa nu venim.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes