Oare care era mai frumoasă? Cămaşa bleu cu buzunare roz în formă de inimioară sau bluziţa albă cu buline roşii? I-am pus cămaşa, a făcut o piruetă, şi-a pus o bentiţă cu buline. Parcă totuşi bluziţa era mai potrivită. Mă învârteam în jurul ei, îi aranjam câte o cută, un fir de păr răzleţ din bretonul un pic cam lung. Ar trebui să o mai tund, mă gândeam în timp ce inima o luase razna. Am emoţii, îmi spuneam şi încercam să le ascund, să le îndes în buzunarele cămăşii bleu azvârlită pe pat. Na, rămâneţi aici acasă, şi am închis repede uşa să nu cumva să iasă din buzunarele în formă de inimioară şi să se ascundă după bulinele roşii care veneau cu noi.

Am ajuns prea devreme. Ne-am învârtit încă vreun sfert de oră pe străzi. Ana ţopăia în toate părţile, se lovea de trecători, vorbea mult, prea mult, firele din breton începuseră să-i iasă de sub bentiţa cu buline pe care i-o uitasem pe cap.

Apoi, am intrat. Abia când am completat fişa mi-am dat seama că mâna îmi tremura. Ana continua să ţopăie şi obrajii ei începuseră să prindă culoarea bulinelor. Roz. Şi-a luat cuminte fişa, a intrat în sală. Părinţii sunt rugaţi să aştepte afară! Deci aşa se simte, mi-am zis şi brusc am început să regret cămaşa bleu cu buzunare. Era mai potrivită, măcar avea unde să-şi ţină un şerveţel! Deși bulinele sunt mai vesele, aşa, ca ea! Ca ea când a ieşit pe uşă, cu obrajii roz aprins:
- Am făcut bine!

Şi chiar a făcut. Şi dacă nu făcea, tot bine era. Că era doar un test de evaluare ca să vedem în ce grupă va fi. Şi va fi la începători. Că e mică. Doar emoțiile au fost mari.

De marţi, începe engleza la British Council. Wish her luck!