Coborând azi la metrou
L-am văzut pe lângă mine.
Era negru şi murdar:
Câinele comunitar.
Pe peronul plin cu noi,
Călători cu mers biped
El mergea cu limba scoasă,
Câinele fără de rasă.
Alerga mâncând pământul
Urmărit de un gardian
Şi-a plecat pe scări afară,
Câinele de primăvară.
Unde eşti, o, unde eşti
Căţeluş de Bucureşti?
Din metrou un prost te-a scos
De-ai ajuns s-o iei pe jos!
marți, 13 martie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Ce poezie draguta.
La metroul meu azi de dimineata nu se dadea nimeni din fata usii sa pot pasi si eu afara, trebuie sa faca o trapa deasupra sa iesim pe acolo cred si pe urma sarim asa direct.
Acu' vrei sa mai si iesi! Zi mersi ca ai intrat!
Trimiteți un comentariu