vineri, 13 septembrie 2013

Asta e România

Ana, dacă vreodată vine spre tine un câine cu colţii la vedere, nu fugi! Stai pe loc şi încearcă să-i vorbeşti. Prefă-te că iei o piatră de pe jos şi chiar ia una dacă vezi că te atacă. Şi dacă atunci când te întorci de la şcoală iar e haita aia de dulăi în faţa blocului, la noi, pleacă şi du-te la bunici acasă. Nu încerca să treci printre ei că ştii că era să te muşte odată. 

Şi mamă, niciodată să nu te duci singură pe străzi, noaptea. Lasă că o să încerc să repun mâinile pe volan şi te duc eu şi te aduc de unde o fi nevoie. Dacă în parc se apropie cineva de tine, vreun necunoscut, pleacă de acolo! Stai cu alţi copii şi dacă vreodată cineva pune mâna pe tine, urlă, ţipă, dă din picioare, poate te aude cineva. Nu, din păcate, nu te aude întotdeauna. Așa că mai bine stai acolo, la locul de joacă, sub ochii bunicilor. Nu, nu plâng, stai liniştită, mi-a intrat ceva în ochi! Uite, iau un şerveţel să-mi şterg rimelul şi te rog, stai aici lângă mine şi ascultă-mă bine! 

Ştiu că la şcoală au fost nişte băieţi mari care au vrut să intre în toaleta fetelor, s-a întâmplat acum câţiva ani. De aceea acum este un paznic, dar, te rog, nu lăsa pe nimeni să intre peste tine! Încuie uşa bine, du-te cu o colegă ca să stea de pază. Şi ai grijă când traversezi singură că uneori şoferii nu opresc la trecere. Mai bine întârzii, nu o să te cert.

Ştiu că ai vrea să mergi singură la cumpărături, dar nu pot să te las. Nu încă. Şi când o să te las, să nu care cumva să intri în vorbă cu băieţi d-ăia de stau la buticul din colţ şi te fluieră. Nu le răspunde, nu te întoarce, grăbeşte pasul şi vezi dacă în jur e lume. Sau mai bine nu te mai du deloc. Îți cumpăr eu ce ai nevoie. Și dacă vezi că intre o gașcă în troleibuz și tu ești singură, coboară și sună-mă, vin eu și te iau.

Da, ştiu că ţi-am mai povestit de omul ăla care mi-a dat un pumn în ochi în plină zi, la Universitate, că nu am vrut să-l bag în seamă. A fost un om probabil nebun. Şi nu, nu s-a băgat nimeni, ba un bărbat chiar a zis că "ce treabă am eu dacă te bate bărbatul?!" Sunt şi oameni d-ăştia, mamă, dar tu să încerci să te fereşti de ei. Nu ştiu iubita mea dacă eu o să pot fi acolo să te apăr. O să încerc, dar îmi pare rău că nu-ți pot promite.

Hai, vino la mama, îmi pare rău că plâng, îmi pare rău că te-am speriat, îmi pare rău pentru ce se întâmplă. Şi nu ştiu cum să fac să-ţi spun că totul va fi bine. Chiar nu ştiu! Să ai grijă de tine, mamă, să ai grijă!

Anei nu-i pot da încă să citească asta. Voi probabil că ştiţi deja. Şi vouă pot să vă spun: mi-e frică!

6 comentarii:

mara spunea...

Am vrut sa dau share pe fb, dar nu stiu cum. In fine, mi-a plăcut. :)

ioana spunea...

Cred ca te loghezi si dai pur si simplu share. Dar, asta zic din carti ca eu sunt varza la capitolul asta. Oricum, conteaza ca ti-a placut:)

Alexandra Albu spunea...

M-a pocnit plansul. La fel si eu cu Mara si cu cainii. Si in curand va trebui sa incep sa ii explic despre oamenii rai. Iar ea e si asa speriata de oameni...nu stiu ce o sa fac si cred ca tot cu lacrimi in ochi o sa ii spun, asa cum i-am spus urland sa nu se suie niciodata pe scaun langa geamul deschis :(

mixy spunea...

O, dar ce bine ştiu! Fi-mea are 14 ani...

ioana spunea...

Vai de tine Mixy!

Anonim spunea...

si mie imi e frica in fiecare moment cand nu ii pot proteja eu

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes