Pentru un efect optim, sunetele astea lungi se cer
pronunţate pe cel mai pisicos ton din lume şi trebuie să fie
însoţite de gesturi tandre şi leneşe de felină adormită. Doar
aşa mama cedează. Pentru că, de regulă, mama nu ştie să se
joace de-a ceva.
Mama se joacă întotdeauna ceva:
cărţi, Monopoly, Piticot, Spânzurătoarea and stuff like this.
Mama nu e ca bunica. Numai bunica ştie să se joace de-a bucătarul
şi ciorba lui în care fierbe la foc
domol făcut dintr-o eşarfă roșie o marionetă-cocoş
sau de-a cavalerul care asediază
cetatea din perne sau de-a
gospodina care se duce la cumpărături şi se ceartă cu vânzătoarea
obraznică. Dar bunica vine rar şi
bunica a început şi ea să obosească. Aşa că infanta se
plictiseşte. Se uită cu o privire pierdută la picurii lungi şi
grei de afară, tuşeşte straşnic de două ori să-mi aducă aminte
că uite, după ce că e urât afară
mai sunt şi bolnavă, se
aşează la mine în poală mai-mai să mă dărâme şi porneşte
asediul.
- Te
roooog, mamiiiii, hai să ne jucăm de-a ceva!
- Şi
cam de-a ce ai vrea?
- De-a
doctorul. Bine?
Respir adânc, ştiind deja ce va urma, ştiind că
e suficient să nu spun un nu
categoric ca în doi timp şi trei mişcări să mă trezesc luată
pe sus şi vârâtă într-un scenariu pe care l-a gândit deja în
cele mai mici detalii.
- Uite,
să zicem că tu vii în hol unde e recepţia şi acolo spui că te
doare....ce vrei să te doară? Eu aş putea să fiu doctor de
vedere sau de schelet că numai pentru astea am cu ce să mă
prefac.
- Se
spune doctor oftalmolog şi ortoped, zic şi aleg reped ca nu cumva
să mă ţintuiască cu privirea aia de
taciodatăcuexplicaţiiletaleenervante!Oftalmolog
! Gata, am ales!- Bineeee, acum tu vii şi ...stai jos acolo şi te prefaci că nu vezi bine. Hai, prefă-te odată!
Intru la ea în cameră cu o mână peste ochiul stâng.
- Vai, doamnă, zice Ana din spatele unor ochelari imenşi luaţi dintr-o cutie cu Bazele ştiinţei despre Vulcani, aveţi o pată pe ochi! Trebuie să vă operăm.
Nici nu apuc să mă dezmeticesc bine că mă găsesc împinsă de
odraslă jos de pe fotoliu, lungită la orizontală pe nişte perne
şi cu ditamai şomoiogul de hârtie igienică trântit pe ochiul aşa
zis bolnav. Dar cum se pare că nu era suficient de realist, Ana a
hotărât să îmbibe hârtia cu apă şi să mi-o stoarcă peste tot
pe faţă, haine, gât şi păr într-un hohot de râs ce m-a făcut
să mă topesc de iubire. În momentul ăla tot ceea ce-mi doream era
să nu se termine. Să păstrez râsul ăla la noi în casă, să pot
spune uite, sunt cea mai bună mamă din lume pentru că eu am
făcut-o să râdă aşa, eu am făcut-o fericită, lume, lume, iată cum râde Ana când e cu mine!
- Ok,
zic, acum e rândul meu să fiu doctorul! Vino şi prefă-te că te
doare ceva!
- Au,
au, au,burtica mea, începe Ana să se văicărească şi fără
să-i ceară nimeni se întinde singură pe jos aşteptând
nerăbdătoare să vadă ce o să-i fac.Iau un creion cu gumă de pe masă şi mă prefac că o dau cu iod, gâdilând-o puternic. Apoi, cu o privire de doctor trăznit mă reped chipurile spre ea să o trezesc din anestezie (făcută în mână cu ţuţuroiul de la un flacon de Tantum Verde) şi încep să o pup în nişte chirăieli nebune. Şi ca să-i arăt că sunt cea mai bună mamă din lume şi că ştiu şi eu să mă joc de-a ceva şi pot şi eu să fiu ca bunica, am luat o sticlă de apă, i-am desfăcut dopul şi pentru ca operaţia să fie un succes total, i-am turnat apă în buric într-o cascadă de râsete, într-o tăvăleală nebună pe jos, în ţipete de bucurie, într-o zi cu ploaie afară și cu soare la mine în casă.
5 comentarii:
:))))) Si io tocmai am alergat un balon cu fi-mea prin casa dupa ce m-a pupat "Monstrul Pupacios" de m-a albit! :)))
Clipele alea cand rad pana nu mai au aer sunt unice! Si ce dor ne va fi de ele:)
Vai cum privesti problema :)))) Eu rad si acu' pana nu mai am aer, cu maica-mea cu tot. Nu mor, doar cresc...sa nu te mai aud cu tragisme d-astea ca te bat! :))))
Fataaa, eu sunt Rac d-ala autentic, asa ca am tragismul in sange:)
aaaa, de aia...esti Raaac, acu' se explica de ce esti asa o drama queen :))))
Trimiteți un comentariu