M-am uitat aseară la Eurovision. De obicei, nu sunt ahtiată după astfel de show-uri, dar, cum aveam o prăjitură la cuptor ce refuza să se coacă, am căscat gura la televizor până a catadicsit bezeaua să se întărească.

Deşi nu credeam că se poate întâmpla aşa ceva, ei bine, prefer glumele Geaninei Corondan comentariilor Lianei Stanciu. Eu ştiu că deformarea profesională poate să-ţi dea rău de furcă, dar chiar aşa, să-mi spui după fiecare cântec ba că seamănă cu Sting, ba cu muzica din The Lion King, ba cu ăla, ba cu celălalt. Să fim serioşi, nu asta era ideea.

Apoi, ca şi cum nu era suficient, cum se termina un cântec, cum hop, dna Stanciu rupea tăcerea din studio cu aceeaşi exclamaţie: "eu sunt impresionată de ceea ce e în spatele scenei!". Bon, d'accord, te credem că nu se compară cu studiourile din TVR, dar, asta-i viaţa!

Nu ştiu cine era partenerul de discuţie din studio (voi ştiţi?), cert e că nici el nu avea nimic de spus, ba, a mai şi fost corectat în direct de colega sa mai importantă ce i-a dat o mică lecţie de engleză în văzul tuturor. Departe de mine să-mi dau cu părerea despre muzică, piese, show şi ce voce seamănă cu a cui. Mie mi-a plăcut grecul. Parcă şi melodia era OK, dar el sigur era foarte OK. I-a închis gura până şi Lianei Stanciu care s-a abţinut de la orice comentarii. Pour une fois, nu mai era important ceea ce era în spatele scenei. Nu ştiu cum îl cheamă pe grec, dar cam aşa arăta. Hai, că vă las să-l şi ascultaţi, treacă de la mine!