Din ciclul "ce să faci cu copilul în weekend", o idee ar fi să vă duceţi la Ţăndărică. Noi am fost duminică şi am văzut "Povestea porcului". Acu' povestea o ştiţi cu toţii, sau cel puţin aşa ar trebui. Pentru aceia dintre voi ce l-au uitat pe Creangă de când cu Disney şi Thomas şi prietenii, daţi-mi voie să vă reamintesc: cică era odată un moş şi o babă ce nu puteau avea copii. Într-o zi, moşul se duce la târg şi se întoarce cu un purcel pe care baba îl adoptă pe post de copil. Pe când cei doi se bucură de progenitura lor, regele din împărăţie dă de veste că acela ce va face un pod de aur o va lua pe fie-sa de nevastă. Porcul, care era fermecat, face podul, prinţesa e dată după el şi în noaptea nunţii află că sub pielea de porc se ascunde un prinţ. Vă rog, nu vă daţi coate pe sub bancă, aşa e povestea, că doar d-aia se cheamă Povestea Porcului. Buuun. Acum, pe prinţesă o pune naiba, adică o vrăjitoare, să-i arunce pielea lui bărbat-su în foc, ca să rămâie om pe veci, doar că odată cu şoricul piere şi prinţul. Biata femeie trebuie să plece să-l caute prin lumea asta şi prin cea de dincolo, fiindcă altfel nu poate să nască copilul de-l făcu în prima şi singura noapte cu porcul. Până la urmă se termină cu bine: vrăjitoarea moare, copilul se naște, iar porcul rămâne om.

Să revenim acum la spectacol. Deşi povestea poate părea complicată, piesa e excelentă. O spun şi eu, a spus-o şi Ana. Parol! Ce mi-a plăcut foarte tare a fost ideea regizorului de a anima atmosfera cu dansuri arhaice, cu măşti (atenţie deci la copiii foarte mici, nu e pentru ei), cu muzică de bucium şi fluiere, astfel încât totul pare un fel de ritual consumat pe ritmuri vesele.

Dintre personaje, eu am devenit fan vrăjitoare, ce apare în piesă sub numele de "băboi". Păpuşa e impresionantă, a fost nevoie de trei oameni să o mânuiască, dintre care unul băgat cu totul înăuntru. Are un cap imens, nişte degete osoase cu unghii lungi şi ascuţite şi... surpriză: o voce subţirică, pe alocuri smiorcăită atunci când o păţeşte la sfârşit. În orice caz, e convingătoare, având în vedere că vecinul nostru de pe rândul din spate, se punea pe ţipat de cum o vedea: "piei urâţenie!"

Bravo celor de la Ţăndărică pentru spectacol. O poveste frumos spusă cu porc şi tâlc. Și-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea-aşa.