- Mama, pot să te întreb ceva?
- Îhî.
- Dacă, dar doar dacă, o să câştig, nu-i aşa că o să fie minunat?

Cam aşa se desfăşoară conversaţia cu Ana, de când a înscris-o ta-su la un concurs organizat de Cora. Unul din alea multele unde bagi numele puradelului în computer şi el speră şi aşteaptă şi uite că mama lui de calculator nu-l alege pe el ci pe altul mai norocos. Dar 'geaba i-am spus şi eu şi taică-su acelaşi lucru, că Ana a vrut musai să participe şi ea.

- Măi fetiţă, nu te baza pe noroc că o să fii dezamăgită. Înţelege şi tu că sunt puţine şanse să fie exact numele tău tras la sorţi.
- Dar există totuşi o şansă, nu-i aşa? insistă căpoasa mamii.
- Una mică, atâtica, mai mică decât tine.
Nu se lasă şi porneşte iar la atac. Dar schimbă tactica.
- Oricum, eu am ţinut minte vorba aia.

Mă gândesc la ce mostre de înţelepciune i-am servit de-a lungul timpului.
- Care, mamă?
- Speranţa moare ultima!