Intră la capitolul datoriilor de onoare. Genul de treburi la care te gândeşti cu zile înainte, pe care le planifici din timp, pentru care tragi aer în piept, te îmbărbătezi singură în oglindă, te plângi de ele oricui se arată dispus să te asculte şi care ţin uneori trei zile şi trei nopţi, ca nunţile din poveşti.

Şi poate lucrurile nu ar fi atât de dramatice dacă nu ar exista el, copilul. O fiinţă mică şi inofensivă în aparenţă, cu zâmbet drăgălaş şi privire inocentă, care are darul de a umple casa cu maldăre de lucruri şi lucruşoare, mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai terne, mai funcţionale sau mai stricate, mai plăsticoase sau mai catifelate, cu blăniţă sau fără, cu roţi, cu zimţi, cu mâner, de tras, de împins, de pus pe masă sau de vârât sub pat. OK, toate astea sunt lucrurile de care nu vă puteţi atinge. Pentru că indiferent cât de numeroase şi aparent inutile sunt ele, copilul nu vrea să renunţe la nimic. Iar dacă o face, obiectul trebuie musai înlocuit rapid, de preferat cu unul la fel, dar mult mai mare. Şi care eventual face şi zgomot.

Dar există şi obiectele de care vă puteţi atinge fără teamă, cele pe care le puteţi da liniştiţi, dar pe care vă încăpăţânaţi să le duceţi în pod sau pivniţă, că nu se ştie niciodată când va fi nevoie de ele, cele care vă mobilează fără rost holul sau bucătăria, cele nici prea noi pentru a fi vândute, dar nici prea vechi pentru a fi aruncate. Ce să faci cu toate astea? Păi să le duci la bazarul lui cichirichi. O idee super faină a unei mămici la fel de faine. Principiul este similar cu cel al unei consignaţii: duci ce nu-ţi mai trebuie şi-ţi recuperezi o parte din investiţie. Sau cumperi ce-ţi trebuie la un preţ mai bun decât cel de pe piaţă. Singura condiţie este ca lucrurile să fie în stare bună.

Şi acum, dragă bicicletă mică şi roşie şi tu, drag cântar de bebeluş şi voi cizmuliţe îmblănite şi tu hăinuţă nepurtată, păzeaaaa! Iar voi, dragi pantofiori de la Ortopedia sau Ortopedica, whatever, vă rog să rezistaţi încă un pic pe raft, în Obor, că voi veni în curând să vă cumpăr.

Cu drag,
Mama Anei