Prietena cea mai bună a Anei nu a nimerit în clasă cu a mea. A mea este la A, cealaltă la E. Mama ei a hotărât să lase soarta să decidă la ce învăţătoare va fi copila ei. Soarta?! Hm, să fim serioşi! Câţi dintre noi îşi permit să mai rişte, bazându-se pe soartă? Aceeaşi soartă a făcut ca un alt prieten de-al Anei să nimerească în clasa unei fete care a luat examenul de titularizare cu 5,26. E agramată, mestecă gumă la oră şi are un pronunţat defect de vorbire ce l-a făcut pe un puşti de la clasă să o roage să vorbească în română, că el nu înţelege spaniola. Aseară, în parc, mama cu pricina căuta să afle cât costă să-şi mute copilul la învăţătoarea cea bună. Căci totul costă.



Nu vreau acum să mă gândesc ce înseamnă de fapt învăţătoarea cea bună. Cică fie-mea ar fi la o astfel de persoană. Nu pot să spun că m-am luptat prea mult să ajungă la ea la clasă, dar pot să spun că am avut o mână de ajutor din interior care m-a condus spre ea (pro bono). În orice caz, m-a şocat la şedinţa cu părinţii să o aud pe doamna spunându-ne că ne dă şi numărul de telefon, în caz că e cineva care nu-l are deja. Nu m-am uitat să văd câţi dintre cei prezenţi s-au grăbit să-l noteze.

Problema majoră în clasa unei învăţătoare bine cotate este în ce măsură vei putea tu, părinte, să ţii pasul cu ceilalţi părinţi. Mie mi-e deja clar că voi sfârşi pe  lista neagră, alături de alţi câţiva ca mine, ocupaţi să noteze numărul de telefon al doamnei.

Ce se întâmplă însă cu cei care au lăsat sistemul să decidă, fără vreo mână de ajutor, convinşi că dacă aparţin de şcoală vor avea prioritate în faţa celor veniţi din alte părţi, după cum se spune în lege? În primul rând vor ajunge la E, apoi vor avea drept învăţătoare o doamnă rechemată de la pensie, de 77 de ani, şi vor primi doar câteva manuale, că doar atâtea au rămas. Chiar dacă doamna e drăguţă şi blândă, chiar dacă e bun pedagog, nimeni nu poate garanta că va rămâne la clasă 4 ani de acum înainte. Dacă la anul se desfiinţează pregătitoarea, clasa va fi preluată de una din învăţătoarele alocate piticilor.

Şi atunci ce faci? Te lupţi în pile sau te laşi în voia unui sistem care nu ştie ce să facă cu cei prea inocenţi? Dacă alegi prima varianta, trebuie să ai grijă să te ţină curelele. Dacă alegi varianta a doua, rişti să fii lăsat în urmă şi să nu poţi răzbi. Sigur, ai putea încerca să alegi un alt sistem, dar nu oricine îşi permite, deşi văd că din ce în ce mai mulţi se chinuie să o facă.

Habar n-am dacă am putea trăi într-un sistem care să excludă pilele, relaţiile şi şpaga. Sincer, nu ştiu cum ne-am descurca. Adică cum să nu pot merge la doctor decât cu programare şi aia abia peste o lună? Hai frate, fii serios, zi-mi cât costă şi rezolvăm aşa! Sau să mi se spună că nu pot să intru în şcoală când şi-a uitat copilul pacheţelul acasă? La noi cu 10 lei intri oriunde.

Deşi îl înjurăm cu toţii, sistemul ăsta pilos şi şpăgos se face pe zi ce trece mai frumos şi mai sănătos. Să renunţăm la el? Cu toţii am vrea să o facem, doar că să renunţe alţii mai întâi şi apoi mă lepăd şi eu. Fiindcă dacă renunţi tu primul, nimeni nu-ţi va urma exemplul. Iar copilul tău va fi la E.