luni, 17 septembrie 2012

Nu-mpingeti, vă rog!

Nu înţeleg de ce exact în momentele speciale, momentele acelea unice, irepetabile care oricum vin și pleacă într-o fracţiune de secundă, lumea ne grăbeşte, ne împinge, ne bagă într-un colţ, ne forţează să facem totul repede, repede, fără să respirăm, fără să apucăm să spunem asta e viaţa mea şi vreau să stau şi să o contemplez pentru că a doua oară nu va mai fi, sau nu va mai fi la fel.

Mi s-a întâmplat la cununie, când am fost împinşi de la spate într-o sală mare, ţinuţi două minute în poziţie de drepţi, puşi să semnăm, daţi afară şi trimişi acasă ca să vină alţii la rând.

Mi s-a întâmplat la spital când, până să apuc să mă dumiresc, eram pe masă, cu o perfuzie şi un ac în coloană, cu un copil câteva minute mai târziu şi fără timp să plâng de bucurie.

Mi s-a întâmplat şi azi când m-am trezit băgată cu forţa într-o mulţime pe care nu o cunosc, strivită, mânată către fundul curţii, departe de copilul meu care mă căuta din priviri. Or locul meu nu era acolo. Acolo nu cunoşteam pe nimeni. Eram singură printre străini, în timp ce copilul meu era prea mic să mă mai vadă.

Ştiu că pentru asta s-a inventat aparatul de fotografiat. Dar eu vreau să am timp să mă uit la viaţa mea atunci când ea se întâmplă. Să merg încet printre lucruri şi poveşti şi să mă bucur pentru că fac parte din ele.


7 comentarii:

g.cojocaru spunea...

:) e trist si frumos, totodata ceea ce citesc... viata trece cu pasi repezi si de multe ori nu apucam sa ne dumirim...
Amintirile ajuta! Succes si pe viitor!

Alexandra Albu spunea...

N-am apucat azi sa fac nici o poza, lumea se bulucea in cele doua camere ale gradinitei de ziceai ca se da ceva pe gratis. Se da, e la stat :)...Of...romanul pana nu se imbranceste nu se simte bine.

Anonim spunea...

ce frumoase sunteti amandoua!
succes la scoala, Ana!
Ramona

GERMINA spunea...

Semanati foarte bine, si sunteti doua frumoase!
Sa fie cu noroc inceputul asta!

Ioana spunea...

Aveam amândouă același aer pierdut, nu-i asa?

szqwer spunea...

ptiii, ca frumoase sunteti!Imi imaginam ca arati cu totul altfel :-).Si semanati ca doua picaturi de apa.Sunteti minunate impreuna, fie si pentru o secunda.va pup

Ioana spunea...

Pupam si noi:)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes