M-am purcelizat până în măduva oaselor, până în vârful degetelor, până la cer și înapoi pe pământ. Nu știu cum să vă explic cu alte cuvinte starea în care mă aflu de vreo săptămână încoace.

Sufletește, nu simt nicio schimbare. Ceea ce nici nu e de mirarea, purcelizarea manifestându-se mai ales în comportamentul exterior. Ea începe cu ignorarea totală a ceasului deșteptător. Pur și simplu, el nu mai există, timpul poate să treacă cum o vrea el, minutele n-au decât să zboare, să se fugărească, să se ducă la vale, individul purcelizat nu va face decât să zâmbească stupid și să se întoarcă pe partea cealaltă.

Apoi, viața de zi cu zi, fuga aceea nebună în toate părțile, goana înspre și dinspre va fi înlocuită cu statul pe și în. De pe canapea în pat, de acolo iar pe canapea, pe perna din dreapta, apoi, încetișor ca să nu punem pe fugă și ultimul gând care se încăpățânează să ne mai macine creierul purcelizat, ne lăsăm să alunecăm pe perna din stânga.

Tot în această metamorfoză este implicat și procesul de hrănire. Dacă până acum se desfășura în mod organizat, în jurul unei mese unde indivizii se adunau în medie de câte trei ori pe zi, acum, el se desfășoară în imperiul haosului, având ca rezultat un maldăr de farfurii și farfuriuțe lipicioase și cu model din urme de sos pe care individul purcelizat refuză să le vadă.

De altfel, purcelizarea nu este simplă și nici ușor de suportat. Ea se însoțește de oftaturi, de o serie "de mâine nu mai fac", te împinge la introspecție, te face să clatini nemulțumit din cap de fiecare dată când treci pe lângă o oglindă, te face să-ți urăști blugii în care nu mai încapi, te face să visezi cum ai fost răpit de un șofer francez de autobuz (dacă nu e de la purcelizare, pe bune cum poți avea astfel de vise?), te transformă într-o masă inertă și atotbodogănitoare.

Peste câteva ore, încep marea despurcelizare. De mâine, mă găsiți pe pârtie. Mă veți recunoaște după căciula cu moț și păhărelul de plastic cu vin fiert. Păi ce, credeați că cineva purcelizat se urcă pe schiuri? Aș! El doar se întinde, oftează și se uită cu admirație la fraierii care se chinuie pe pârtie. În cazul meu, la fie-mea!