Noi îl cântăm de vreo cinci ani. La început, doar noi doi, ăștia marii. De vreo trei ani ni s-a alăturat și junioara. Îl cântăm în drum spre casa de la țară, l-am cântat până-n Thassos și înapoi. Recordul l-am înregistrat astă vară când l-am pornit undeva pe lângă Salzburg și am ținut-o așa până la Szeged. Știm toate aah-urile, ooh-urile, bătăile, ne îngroșăm vocile pe rând, apoi ea și-o subțiază când vine maimuțica și o îngroașă mai pe urmă, când pune "capacul la butoi".
Strănutăm ca el, dârdâim, tropăim și încercăm (fără succes deocamdată) să facem halamalelele cu iz de Sahară.

Și iată că astăzi, când voi probabil vă bucurați de soare și parc, noi am fost și i-am auzit. Pe ei, ăștia de au făcut dintr-un pinguin tenor un prieten de nădejde pentru orice copil. Ce vreți să vă mai spun? Că sala de la Green Hours era arhiplină? Că o ceată de pitici s-a înghesuit pe perne în fața scenei ca să soarbă cuvintele și să nu piardă nicio mișcare? Că mi s-a părut că a trecut prea repede? Că a fost cu bis în engleză? Că s-a cântat? Că s-a improvizat?

Hai mai bine să vă spun așa: mamăăă ce înseamnă să ai talent! D-ăla cu caru', d-ăla de parcă ți-a fost turnat la naștere în cap ca și cum ăl de sus ți-ar fi spus "mai vrei, mă? atunci  ia de aici, că mai am!"

Plecăciuni Ada Milea, Dorina Chiriac, Radu Bânzaru și Adrian Mihai! Mulțumim, oameni talentați!