Cred că avea vreo patru ani când a aflat de Zâna Măseluță. Inițial nu ne dăduse prin cap să mai introducem un personaj pe lista de făpturi fantastice dăruitoare de cadouri. Doar că, fiind noi la munte, Ana s-a împrietenit cu o fetiță ce tocmai primise un bănuț de la zâna mai sus menționată în schimbul unui incisiv superior. Așa că, cu un deget vârât adânc în gură, în locul unde cu două zile în urmă se mai bălăngănea încă un dințișor, Ana s-a lipit de mine și mi-a spus cu un oftat de om oropsit de soartă:
- De mine a uitat, Zâna!
Ehee, ce naiba să mai spun?! Am luat copilul în brațe, am bălmăjit ceva în genul "poate nu știa că ești la munte și o fi lăsat ceva acasă", am sunat soțul rămas la București și am comandat pe ton de general de armată una bancnotă sub perna copilului. Și uite așa am introdus oficial zâna pe lista de personaje child friendly.
Între timp, au trecut anii, au tot căzut dinții, s-au tot dus banii și zâna tot aici, cu noi, a rămas.
Așa că, să nu vă fie cu mirare dacă aseară, înainte de culcare, Ana a așezat într-o cutiuță minusculă de bijuterii un molar smuls con le proprie mani cu câteva ore în urmă. A închis cutiuța, a așezat-o la capul patului și....ei bine, proasta de zână a uitat să vină.
De dimineață, buimacă de somn, Ana învârtea necăjită între degete dințisorul smuls cu trudă.
- Ce s-o fi întâmplat cu zâna? se smiorcăia infanta caldă încă de somn.
- Păăăăi, cred că ai lăsat cutia închisă și nu l-a găsit, zisei eu în timp ce conștiința îmi trăgea la greu palme peste ceafă.
Și cum stătea Ana neconsolată în sufragerie, numai ce mă reped ca nebuna la ea în cameră, deschid larg geamul, vâr dintele în buzunar (sper să nu-l uit pe acolo) și marc banul. Peste nici zece minute, se duce la ea în cameră să se îmbrace de școală. Lipa-lipa pe parchet, fâș-fâș prin dulap, zdrang-zdrang prin ghiozdan și în sfârșit, țipătul de victorie:
- Uraaaa, a veniiiit! A intraaat pe geaaaam! Nu m-a uitaaaat!
Ana, aproape nouă ani. Încă mai crede în zâne.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Si a mea, si a mea! Numai ca noi am limitat prezenta Zanei la 4 dinti, dupa care pleaca sa se ocupe de alti copii:)
Fir-ar! Nu mi-a dat prin cap ca poate sa aiba norma de dinti per copil! Asta e, acum trag ponoasele!
Trimiteți un comentariu