Şi voi aveţi entuziasmul acela de luni când o sumedenie de lucruri aşteaptă rezolvare, dar mintea voastră refuză să gândească şi zburdă de nebună, făcând slalom printre cele mai năstruşnice idei? Dacă da, iată la ce m-am gândit eu între două guri de cafea şi un iaurt cu fructe (da, ştiu că nu e sănătos, dar asta am reuşit să-mi arunc de dimineaţă într-o punguţă). Mă gândeam aşadar că mai e puţin şi vine vara. Sigur, o să vină între timp şi iarna, dar e suficient că azi e luni, n-am chef să-mi stric dispoziţia cu amănunte de genul frig, zloată şi mocirlă. Aşa că vă poftesc să rămâneţi prin preajmă pe cei care sunteţi de acord că nu mai e mult şi vine vara. Şi prin extrapolare, putem spune că nu mai e mult şi vine şi vacanţa, aşa-i?

V-am obişnuit deja cu poveştile mele de călătorie. Alea în care vine o zi în care mă pocneşte dorul de ducă şi pune-te, fată dragă şi bate Netul în lung şi-n lat doar, doar pică vreo ofertă. Şi când ea pică, întoarce-o pe toate părţile, fă socoteli, caută hotel -- ba nu, mai bine un apartament. Şi vezi să aibă şi balcon că nouă, ăstora cu copiii, aşa ne place, să avem şi noi un loc de bârfit şi de băut vin post adormit infanta, şi ai grijă să nu fie prea departe de centru, că seara nu vrem să ratăm toată distracţia şi parcă era mai bine pe primul site, dar uite că pe al doilea e mai ieftin. Şi stai aşa că aici ne cere garanţie, dar aici ne face reducere. Dar, vai, iată că orele de avion sunt oribile, deşi biletul e mai ieftin şi noi nu vrem ore oribile. Aşadar, hai să luăm ore normale, că vezi doamne, chinuim copilul când de fapt copilului puţin îi pasă. Şi până la urmă, cu chiu, cu vai, reuşim să cumpărăm şi biletele, să rezervăm şi cazarea, după care, inevitabil, găsim alte oferte şi ne gândim, de fapt, eu mă gândesc dacă nu ar fi fost mai bine să fi aşteptat încă un pic!

Acestea fiind zise, mie mi se par de domeniul SF să există oameni care reuşesc să se decidă de azi pe mâine, să prindă ofertele, să se arunce cu capul înainte şi să ajungă să vadă lumea la o vârstă la care eu ajunsesem cel mult până în Bulgaria.

Despre bagaje, nu vă mai povestesc. Este motivul pentru care eu nu am zburat până acum cu low-costul. Mă rog, şi pentru că mi-e frică de avion. Am senzaţia că trag aer în piept înainte de check-in şi reuşesc să mai expir abia după aterizare. Fac parte de altfel din aceia care simt nevoia să aplaude de fiecare dată când simt cum roţile ating pământul. Revenind la bagaje, nu numai că nu reuşesc să mă limitez la două, trei bulendre, dar ajung să plec cu o sumedenie de troaşte pe care mi le îndes tot în bagajul de mână ca nu care cumva să-mi piardă bagajul de cală. Vi se pare complet aberant? Aşa şi e.

Despre cazări, ce să vă spun? De obicei îmi trebuie câteva luni bune să găsesc ce-mi doresc. Deşi conştientizez că nu mă duc să stau în casă, că nu urmează să mă mut acolo, ci doar să am unde să mă spăl, culc şi duc la budă, totuşi nu mă pot împiedica să nu-mi pese de felul în care arată. Pretenţiile au devenit încă şi mai mari din momentul în care am ajuns să călătorim cu copilul. Adică parcă nu merge să stăm claie peste grămadă că e ieftin, hai mai bine să avem un spaţiu mai mare, să ne putem şi mişca. Şi hai să nu fie cu mobilă din timpul cortinei de fier şi mai pune un euro sau doi şi pentru un pat în plus că nu vreau să simt 30 de kile de copil peste mine în fiecare noapte. Şi dacă ar avea şi bucătărie şi o terasă. Şi eventual niscaiva vedere, că de blocuri sunt sătulă. Şi poate şi un metrou aproape. Şi un restaurant, două, trei. Şi nici să nu fie prea scump. Şi tot aşa până când după lupte seculare găsesc în sfârşit the accomodation cu A mare.

Partea bună în toată povestea asta este că aşa indecisă, pretenţioasă şi panicoasă cum sunt, reuşesc totuşi să mişc familia pe coclauri străine, iar asta cu un buget relativ de criză. Adică, raportând la vârsta Anei -- la nici nouă ani -- a fost la Paris, Viena, Veneţia și Salzburg, la care se adaugă tradiţionalele vacanţe cu copiii în Thassos. Următoarea destinaţia va fi Roma, la sfârşitul primăverii.

Şi acum, întrebările mele pentru voi. Voi cum vă planificaţi călătoriile: prin agenţie, pe cont propriu, de pe fun deal? Când alegeţi o cazare, la ce vă uitaţi? Sau sunteţi genul care se descurcă la faţa locului?

Şi întrebarea numărul doi, care nu are nicio legătură cu întrebarea numărul unu, dar mă interesează pe mine: a fost cineva în Corfu? V-a plăcut? E la fel de frumos ca în Thassos? Am înţeles că nu peste tot e apa caldă; aşa e? Spuneţi tot ce ştiţi că acuş vine vara şi eu nici nu m-am apucat să caut vacanţă la mare!