Sunt supărată. Ba nu, sunt furioasă de-a dreptul. Pentru că m-am trezit duminică dimineaţa cu noaptea-n cap, pentru că am trezit-o și pe Ana şi pentru că deşi afară ploua mărunt, am pus-o pe mama să-şi învingă artroza şi să vină la mine să mergem toate trei la Muzeul Satului. Acolo unde trebuia să sărbătorim cu alai şi sunet de fanfară Ziua lui Păcală. Acolo unde trebuia să mă întâlnesc cu organizatoarea evenimentului pentru un interviu. Eveniment care nu a mai avut loc din motive de ploaie. Organizatoare care mi-a spus senină că a uitat să mă anunţe de schimbarea de program. Dar care totuși mi-a zis să rămân la muzeu că ajunge şi ea în 5 minute. Şi care nu a venit nici după 45. Sau dacă a venit, nu mi-a dat niciun semn.

Noroc cu Ana, căreia i-am făcut nişte poze. Şi cu mama, care mi-a cumpărat o tavă pentru brioşe.