Asta a fost ieri. Ştiam că mă aştepta o alergătura nebună, dar o credeam previzibilă, de genul sus în autobuz, jos din autobuz. Totul a început la 9 a.m, când am plecat cu Ana la dentist. Again! După sfertul academic de aşteptare, iată şi autobuzul. Iată şi abonamentul, iată şi bipăitul neprietenos al aparatului care mă anunţa că tocmai ce începusem o călătorie frauduloasă. Cum discuţia cu un controlor era ultimul lucru de care aş fi avut nevoie, m-am dat jos cu copil cu tot, am încărcat cardul, am luat autobuzul, culmea, acelaşi care se priponise la stop.

Şi ajungem la Facultatea de Stomatologie unde eram noi şi juma de Bucureşti. Am jucat fazan vreo juma de oră pe muzică de " aaaaauuuuuuuuuu, mă doareeeeeeee!" venită din spatele uşii, am intrat, am aflat că blestemăţia de compozit iar s-a desprins pe ici, pe colo, l-am lipit, am fost bătută pe umăr şi încurajată să nu-mi pierd speranţa, dar că ei nu-mi garantează nimic şi am fost trimisă la o nouă radiografie cu Ana. Undeva, pe la Unirii, că cică acolo aparatele radiază foarte puţin.

Pe la 11h, am plecat de la dentist către biroul meu unde trebuia musai să ajung pentru o rubrică scrisă acasă, cu o zi în urmă. După câteva oo-uri şi ah-uri de bun venit, am făcut ce aveam de făcut şi am aflat că trebuie să mai zăbovesc încă vreo oră pentru o evaluare. Obligatorie şi urgentă şi în mare, o formalitate.  Plantez copilul într-un birou vecin unde e canapea şi televizor, mă evaluez, aflu că sunt bună, dar nu genială şi plec cu Ana să o hrănesc în oraş. Unde? La Snack Attack-ul de lângă Radio unde aveau supă cremă de ţelină.
- Mamiii, e cam iute!
- Taci şi mănânc-o, fiindcă nu am altceva să-ţi dau!

Şi a mâncat-o,  biata de ea. Şi zece minute mai târziu, când încercam să-i aerisesc creierul în Cişmigiu, la raţe şi lebede, a apucat-o la budă. Rezolvăm şi problema asta, aparent benignă, o mai dau în leagăn un pic şi hai la British Council unde avea ora de engleză. Apropo, e foarte încântata şi efectiv, abia aşteaptă să meargă.

Mergem în staţie, vine autobuzul, tropăi din picioare la vederea scaunelor libere, urcăm şi ptiuuuu! Un miros de canal, excremente, picioare nespălate şi conopidă fiartă ne învăluie. Sursa tuturor acestor rele dormea liniştită pe două scaune din faţă. OK, hai în spate! Aici, lucrurile se împut mai rău. Mă uit pe talpă, mă uit pe tălpile Anei, mă asigur că nu a scăpat pe ea. Trei staţii mai târziu, aflu cauza tuturor necazurilor mele: o varză murată din sacoşa doamnei de lângă mine. Lăsăm sacoşa şi gospodina în urmă şi o luăm la picior prin Romană către British. Cred că eram pe la Coloane când aud:
- Mamiii, fac pe mine! Acum!
Bag copilul la Pizza Hot, fugim la baie unde mă conving a mia oară că niciodată nu trebuie să forţezi pe cineva să mănânce ceva ce nu-i place. Scăpăm după vreo cinci minute de toată supa de ţelină şi ajungem la timp la engleză.

O oră mai târziu, iată-ne în metrou către Unirii pentru radiografie. Era cam 16h30 când am ajuns. Iar ei închiseseră de la 14h. Deh, Joia Mare. Şi e închis şi azi, că e Vinerea Mare. Apoi vine Paştele. Luni, e închis că e sărbătoare. Marţi, închis că e a doua zi de sărbătoare. Miercuri, e închis, dar nu ştiu de ce. Abia joi se deschide, când noi trebuia să ducem deja radiografia la doctor.

Bodogănind, am plecat către staţia de autobuz (al câtelea, nici eu nu mai ştiam), cu Ana care încerca aproape să închidă ochii în mers. În sfârşit, iată şi bunul şi dragul 104 care ne duce exact acasă! Acasă, unde ne aşteptau ouăle de vopsit. Şi un orez de preparat, că după ce nu poate mânca decât pasat, acum fie-mea era şi stricată la burtă.
 Dar, până la a-și etala talentele în bucătărie şi a colora ouă, Ana, într-o ultimă sforţare de energie, mi-a şoptit la ureche:
- Mamii, ştii ce m-ar face să mă simt mai bine? Să mă duci la coafor să-mi tund bretonul!

Aşa că ieri, în Joia Mare, la 18h după- amiază, plecată de dimineaţă şi cu indigestie la purtător, Ana s-a ales cu o nouă freză pentru Sărbători.
- Ştii mama, acum mai merge şi parcă mi-a trecut şi oboseala!
Chiar și fără dinţi, cu diaree şi încă la grădiniţă, femeia tot femeie rămâne.