Duminică seara, la miezul nopţii. Eu, pe balcon. Ele, două la număr, ascunse după o maşină, moşmondeau ceva la roata din spate. Hait, stai să vezi că vor să fure roata, îmi zic şi rămân de pază, sprijinită de balustradă.

La un moment dat, una din ele se ridică, traversează strada şi începe tacticoasă să smulgă răsadurile de panseluţe de pe rondul din mijlocul străzii. Două minute mai târziu, hop și colega se duce repede, repede, să o ajute. Cu braţele pline de flori, se ascund iar după maşină, unde încep să-și vâre prada în nişte paporniţe uriaşe. Se scutură de pământ, aruncă o privire în jur şi o iau de la capăt.

Chem soţul din dotare şi el cheamă poliţia. Poliţia noastră cea prost organizată, aia despre care auzi numai de rău, aia care nu răspunde, care nu vine, care nu are fonduri şi maşini. Dar aseară a avut de toate. Şi a venit. În două minute. Şi le-a ridicat pe cele două fătuce cu tot cu paporniţele şi cu răsadurile lor plătite de noi.

Nu ştiu ce le-a făcut, dar eu am dormit mai liniştită.