duminică, 15 aprilie 2012

Căsuţa din întuneric

Unul are aproape 7, celălalt face 10 la iarnă. Primul are doi părinţi si trei bunici. Celălalt, doar o soră mai mare şi un tată care ieri a plecat în sat şi s-a întors pe seară, adus în căruţă de doi vecini binevoitori. A venit la noi cu 6 pâini, mirosind acru a bere şi vin prost. Băuse toţi banii pentru care muncise la noi în grădină.

Dimineaţă, copilul de 7 ani s-a trezit în zori, a coborât în fugă scările şi s-a oprit cu inima tropotind nebuneşte, lângă colţul plin de daruri. În cutia frumos decorată cu desene nu mai erau nici morcovii şi nici frunzele de salată lăsate cu grijă în ajun. Iepuraşul a ronţăit tot, a lăsat un ou roşu şi o mulţime de daruri de la cei doi părinţi şi trei bunici.

În căsuţa din vecini, acolo unde aerul miroase a bere şi vin prost şi de unde mama a plecat cu altul, lăsând în urmă doi copii, puştiul de aproape 10 ani stă singur. Vine la noi la gard, se uită cu jind către copilul ce se aude râzând fericit, cu dinţii lui strâmbi legaţi cu sârmă. Şi ce dacă ea s-a lovit, măcar la ea a venit!

- Ce-i cu tine, Marius?

Lasă privirea în jos, către degetele mici cu unghii acoperite de glod.

- La mine n-a venit. Cred că a fost prea întuneric şi nu mi-a găsit căsuţa.

Până la urmă, ne-am socotit cu Iepuraşul, l-am chemat înapoi de pe unde era, de prin vale, de la alti copii cu mamă şi tată, l-am adus şi la copilul de aproape 10 ani care bătea iarba udă de ploaie, doar-doar o găsi ceva ascuns şi pentru el.

A găsit şi el un cadou la el, în grădină. L-am pitit cu grijă şi am primit în schimb un zâmbet numai bun de alungat toţi norii plumburii şi ploioşi din ziua de Paşte. Numai bun de adus soarele. Numai bun de încălzit sufletul şi îndreptat greşelile. Ale unui tată ce uită de el şi ale unei mame ce nu vrea să mai ştie.

Hristos a Înviat! Şi Ana, să ştii că mama şi tata te iubesc foarte tare! Să nu uiţi asta!

3 comentarii:

Daiana Vultur spunea...

Bietul de el!Bine ca macar i-ati facut o bucurie!Sarbatori fericite!

g.cojocaru spunea...

sunt sensibiloasa... mi-au dat lacrimile. Sunteti niste oameni minunati... si bine ar fi de ar fi mai multi ca voi!

Ioana spunea...

Pai si noi suntem sensibiloși! Ah, părinţii ăștia care uita de copii...nu știu cum poți, zău!

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes