joi, 27 septembrie 2012

Despre minciună şi alţi demoni

Cred cu tărie în zicerea conform căreia copilul face nu ceea ce zice părintele, ci ceea ce face părintele. Încă de când Ana era doar un boţ cu ochi, am decis să nu o minţim. Sau, mai bine zis, i-am spus că singura justificare a unei minciuni este dacă ea îl ajută să fie mai fericit pe cel căruia i-o spui . Cum să-i fi spus că situaţia e într-adevăr gravă atunci când ea stătea lipită de mine, cu gura plină de sânge şi mă tot întreba dacă dinţii ei se vor face bine? Sau cum să-i fi spus mama tatălui meu că e pe moarte atunci când a fost internat cu ani în urmă, în fază terminală? Deci, în astfel de situaţii consider că minciuna sau mai bine zis nespunerea adevărului e binevenită.

Dar altfel, nu. Nu ne-am minţit copilul, nu l-am ameninţat aiurea, nu i-am spus niciodată că dacă nu e cuminte vine poliţia, sau baubau, nu ne-am prefăcut că plecăm şi-l lăsăm în urmă şi mai ales, nu i-am promis nimic din ceea ce ştim că nu vom face. Iar dacă, din greşeală, nu am putut să ne ţinem de cuvânt, i-am cerut scuze.

De vreo câteva luni, Ana îşi doreşte cu disperare un căţel. A şi văzut unul într-un magazin şi pur şi simplu s-a prăbuşit lângă cuşca lui, plângând în hohote, atunci când i-am spus că regret nespus, dar nu pot să-i iau un animal. Am ţinut-o în braţe până s-a liniştit, am mângâiat-o, i-am zis că o înţeleg, dar că nu pot să-i promit un astfel de cadou.

Pentru copilul meu, ameninţările făcute gratuit nu există. Ea ştie că dacă noi îi spunem ceva, apoi aşa va fi. Şi nici ea nu minte. Nu pentru că o ameninţăm cu pedepse care de care mai atroce. Ci pentru că i-am spus foarte clar că odată ce minte, încrederea începe să dispară şi din momentul acela totul se schimbă. Ca în Crăiasa Zăpezii când s-a spart oglinda şi cioburile le-au intrat oamenilor în ochi. Imi aduc aminte de discuţia asta cu Ana. Ştiu că eram la ea în cameră, că am luat-o uşor de mâini cât să simtă că ceea ce urmează să spun e serios şi i-am zis că încrederea în mine e cadoul meu de preţ pentru ea. E singura garanţie pe care i-o pot da. Nu pot să-i promit că voi fi întotdeauna lângă ea, că voi rămâne sănătoasă, că o să avem o viaţă fără griji, că totul va fi bine, dar pot să-i garantez că pe mine poate conta până la cer şi dincolo de el. Şi atunci, de dragul încrederii, Ana nu minte.

Doar că, în prostia noastră, am uitat că trăim într-o societate bazată pe minciună, o societate unde oamenii sunt păcăliţi, traşi pe sfoară, ţinuţi din scurt încă de mici, unde ordinele nu sunt explicate, faptele sunt sancţionate fără justificare. O lume strâmbă, unde dreptatea e de partea celor puternici şi unde, cu cât eşti mai corect şi mai firav, cu atât eşti mai bun de strivit.

Când a ieşit azi din clasă, primul lucru pe care mi l-am spus a fost: ăsta nu e copilul meu. Stăteam faţă-n faţă cu un omuleţ cu o privire atât de tristă, atât de abătută, ce încerca cu greu să-şi înghită plânsul. Am aflat că a fost pedepsită. Cică s-a împins cu colega de bancă până au căzut amândouă pe jos. Apoi, au venit şi alţi aiuriţi peste ele, astfel că spre final, 9 copii au fost scoşi în faţa clasei şi muştruluiţi de doamna. Până aici, nimic de comentat.

- Dar mamii, doamna a spus că o să ne facă poză şi o să o pună pe Internet să ne vadă toată lumea pe noi, ăştia răii!

Respir adânc.

- Şi mamii, doamna ne-a mai spus că, drept pedeapsă, mâine nu avem voie să mergem la toaletă, în pauză, decât dacă vrea ea!

Ana a crezut-o şi acum e speriată.
România, secolul 21. Asta e şi cu asta defilăm, mama ei de ţară!

27 comentarii:

Anonim spunea...

Cum adica sa te puna pe internet sa te vada toata lumea. Dar nu stie ca ar tb exista un acord scris din partea parintelui atunci cand cineva vrea sa puna poza copilului pe net, poza facuta in scoala. Unde crede ea ca este. Asa cum exista 'attachment' pentru parinti, exista si 'Attachment in the Classroom', carte care ar trebui sa o citeasca toti profesorii. Autoare Heather Geddes.
In tara aia nu s-a auzit de Every Child Matters si de protectia copilului. Scuze, eu lucrez cu copii, in alta tara, si ma infurie cand aud sau vad comportamente aiurea. Cred ca reforma in invatamant tb sa inceapa de la modul in care profesorul relationeaza cu copilul. Tb pornit de la chestii de bun simt, de baza.
M

Alexandra Albu spunea...

Mi-e rau! Marei i-a zis doamna ca ea are un "ecran magic" cu care o sa ii vada ce fac ei acasa, de a venit copilul foarte trist sa ma intrebe de ce are doamna asa ceva. Ea stie de la tati care a montat multe sisteme de supraveghere, stie ca EXISTA, si mai stie ca noi nu o mintim niciodata. Spunei-i ca Alexandra de la Ploiesti ii trimite un pupic prin internet si ca nu, nu pot sa o vad printr-un ecran :))

Ioana spunea...

Eu sunt consternata de ce se intampla si nu stiu cum sa gestionez situatia. Un lucru insa mi-e clar: nu pot sa stau cu mainile in san si sa vad cu, un strain imi traumatizeaza copilul. Va pupam si noi! Ma gandeam sa-i spun doamnei sa nu care cumva sa-i pun eu poza pe Net!

Alexandra Albu spunea...

Exact, nu poti mai sa stai si sa ii lasi sa se poarte asa. Nu stiu netul daca o impresioneaza insa eu cu directorul scolii si cu inspectoratul as ameninta-o imediat. E incredibil asa ceva!

mara spunea...

la max la grădi se amenințau copiii că li se taie limba cu foarfeca dacă mai vorbesc neîntrebați sau că-i duce în beci și-i lasă acolo pe întuneic dacă sunt răi.

Ioana spunea...

CE naiba se intampla cu oamenii astia? Eu nu pot sa cred ca salariile nedrept de mici pot justifica orice. Deja devine o provocare sa reusesti sa cresti un copil normal la cap intr-un astfel de sistem.

Alexandra Albu spunea...

Mara si tu in secunda urmatoare dupa ce ai aflat ce ai facut? Max a mai mers acolo? Ai reclamat undeva treaba asta? Eu intreb doar ca sa stiu care e "cutuma" pentru ca eu sincer cred ca faceam ca trenul...
Ioana, cu oamenii astia se intampla faptul ca noi ii lasam sa fie asa. Si ii lasam nu azi si nu noi ci noi ca popor ii lasam de multe zeci de ani. De aia nu am vrut sa o dau pe Mara la gradinita pana in ultima secunda posibila. E ireal...Despre salarii mi-a zis doamna acum o ora la sedinta cu parintii ca sunt ingrijorate ca nu au destui copii pentru ca ele sunt platite "per capita" deci le va scadea salariul si asa infim...daca nu au "clienti" destui. Insa eu zic ca tot nu s-ar justifica...

mara spunea...

Îți dai seama că m-am dus ață glonț la directoare, după care am sunat-o și pe educatoare și i-am zis ce am auzit și că, da, m-am plâns directoarei, după care am făcut și puțină vâlvă între părinți, dar nu prea păreau impresionați – probabil că și ei au aceeași abordare acasă.

Alexandra Albu spunea...

Pai da, aia zic, uite cum lumea asta romaneasca e invatata cu chestii din astea, nici nu le mai pasa. De la Baubau la taiatul limbii si incuiatul in beci...maiculitza...

deea spunea...

Ioana, te citesc cu mare drag, din umbra, de foarte mult timp. Insa sunt genul care nu se prea baga in fata si nu prea comenteaza. Insa postul asta m-a revoltat la maxim.Eu in locul tau n-as sta cu mainile in san. Asta e un act care trebuie denuntat:inspectorat, avocat, foruri competente, minister si unde se mai poate.O atitudine pasiva din partea parintilor e cea mai nepotrivita.Copiii nostri, dupa ce ca sunt oricum de mici niste cobai ai SISTEMULUI, mai trebuie sa fie in plus tratati ca niste ,,obiecte'' pe care sa-si descarce frustrarile toti incompetentii?!!! E inadmisibil! Eu in locul tau as da-o pur si simplu in judecata, nu inainte de a-mi muta copilul la alta scoala.Sincer!

Ioana spunea...

Draga Deea, deja am inceput sa ma interesez de alta scoala. Oricum, am fixat o intalnire cu "doamna" saptamana viitoare. Sper doar sa nu-mi ies din pepeni prea rau. Si apropo, ma bucur sa te cunosc:)

Orin spunea...

Îmi pare rău că s-a întîmplat așa. Aș vrea să cred că mutatul la altă școală ar fi o soluție dar nu știu ce să te sfătuiesc atît timp cît într-unul dintre manualele de religie (chestia aia obligatorie cu care eu nu sînt de acord) de prin clasa a doua parcă, scria că dacă nu ești cuminte Dz te pedepsește să cazi de pe scară și alte alea...

Anonim spunea...

Măi fetelor măi, eu nu înțeleg, cum naiba ați avut asa ghinion la învățătoare? Cu atât mai mult cu cât înțeleg că sunteți majoritatea din capitală, unde deh, m-as astepta la scoli bune si oameni luminați?
Eu am avut noroc de-o învățătoare bună si blândă ca pita caldă, si înțeleaptă, si empatică. Numai când aud povesti din astea îmi dau seama chiar cât noroc am avut. Copilul meu si colegii lui sunt pe a VIII-a acum, în aceeasi scoală, si învătătoarea încă vine pe la ei în fiecare zi să vadă ce fac, ce note au luat, să-i mai certe dacă aude lucruri rele despre ei...
Eu vă sfătuiesc sincer să ... căutați altă învățătoare, dacă lucrurile stau atât de rău. Nu are rost să lăsați o persoană să vă terorizeze copilul cinci ani de zile.
Deea

Anonim spunea...

OK, acum am văzut că mai este o altă Deea la comentarii, mai devreme. Pentru coerența discuției, vroiam doar să zic că eu sunt o persoană diferită față de cea de mai devreme :)

ioana spunea...

Sa cazi de pe scara? Ma lasi! Deja ma apuca dracii (Doamne iarta-ma). Am inceput sa caut deja o alta invatatoare. Ma surprinde insa cat de placizi sunt parintii celorlalti copii. Chiar mi-a zis azi cineva ca "se vedea pe doamna ca e severa, asa ca trebuie sa ne obisnuim!"

Alexandra Albu spunea...

Aoleu, cum sa ne obisnuim cu traumatizatul copilului? Si chestia cu internetul poate fi traumatizanta, insa sa ameninti un copil ca nu il vei lasa la toaleta eu zic ca e caz penal. Intra la ceva lege despre chinuitul copilului. E o nebunie, pe cuvant. Iti tin pumnii sa gasesti alta scoala sau alta "doamna" pentru ca daca tipa a putut sa zica asa ceva...probabil mai are in arsenal si alte amenintari care mai de care mai simpatice.

ioana spunea...

Pai, voi avea o discutie cu ea si sper sa fiu destul de clara in exprimare. Va tin la curent cu razbelul.

A spunea...

deci nu numai aveam impresia asta: parintii sunt absolut de acord, v-am zis ca o mamica a rugat-o pe educatoare sa-l articuleze pe ala mic din cand in cand? cand am auzit-o, mi s-a facut rau:((

Ioana spunea...

Hai ca pe asta nu am mai auzit-o!Lumea e plina de nebuni!

Alexandra Albu spunea...

Da, da, eu am auzit de cazuri care ii duc la gradinita "ca sa fie cuminti" pentru ca ei acasa nu-s in stare sa ii educe, asa ca ii duc la gradinita sa ii educe "doamnele"...e mai simplu probabil :)

GERMINA spunea...

Ioana, draga mea. Stiu ca esti suparata, e bine ca iei pozitie, doar ca as vrea sa nu faci aceeasi greseala ca mine... E adevarat, nu m-am dus din prima la doamna, dar cand mi s-a umplut paharul am avut o discutie cu ea, ca cea pe care o planuiesti tu acum. Si am incercat sa fiu diplomata si bine crescuta. Dar nu asta e solutia. Pe doamna nu o mai schimba nimeni. Nu o sa se poarte altfel pt ca ii atragi tu atentia. E adevarat, poti incerca. La mine a zis ca prea credem tot ce spun copiii... De unde am tras concluzia ca nu eram singura. Ti-o pui in cap, si tie si copilului. Cauta alta scoala, alta invatatoare. Cunoaste-o intai. E mai usor sa muti copilul acum, la inceput. Si dpdv al sistemului (poate gasesti inca loc liber l ao invatatoare ok), si al copilului ca nu apuca sa isi faca prieteni mai multi in clasa.
Cat despre amenintari cu directoarea, inspectoratul... Sunt toti prieteni si se sprijina unul pe altul. Plus ca avand putini profesori si invatatori in sistem, tendinta e sa nu ii piarda si pe astia.

Ioana spunea...

M-am gandit si eu la asta, crede-ma. Nu stiu ce ar trebui sa fac, dar stiu ca ma simt ca un fel de ciudatenie printre parinti. Nu neaparat fiindca imi pasa mai mult, tuturor le pasa, dar pentru ca mi se pare normal sa incerc sa corectez tot ceea ce nu-mi place si are legatura cu familia mea. Dupa cum am spus, am inceput deja sa caut o alta invatatoare. Si nu, n-am intentia sa amenint pe nimeni cu nimic, e inutil si oricum nu ajuta.

Anonim spunea...

Cred ca cel mai important e ca nu si-a rupt iar dintii in incaierarea aia.
Urmarile incaierarii puteau fi foarte grave :9 copii unul peste altul , banci , scaune...puteau fi multe capete sparte pe acolo , dinti , maini rupte etc.
Bine ca n-au ajuns la stiri .

GERMINA spunea...

Doamna Mosteanu Florenta, Liceul Eugen Lovinescu, in Drumul Taberei. Tocmai a inceput cu o clasa de bobocei. Este invatatoarea la care l-am mutat pe Mihai in clasa a 3-a. Si e minunata. Acum nu stiu cat e de departe de tine. Ai mai multe de luat in calcul. Oricare ar fi alegerea, intalneste-te o data inainte cu noua invatatoare. Chiar si vorbind banalitati o sa o simti tu. Eu prima oara am mers la pomul laudat. Fara sa o cunosc...

Ioana spunea...

Germina, intr-adevar Drumul Taberei e departe de mine. Dar, am gasit o alternativa la o scoala din apropiere, asa ca incep sa vizualizez:)

GERMINA spunea...

Un parinte a pus un film despre fosta invatatoare a lui Mihai. E o inregistrare din prima luna de scoala, 2012. Am zis sa il vezi si tu. Sper ca sunteti departe de asa ceva.
http://www.cancan.ro/actualitate/intern/dialog-halucinant-intre-invatatoare-elevii-auzit-sala-clasa-intrece-orice-imaginatie-parca-esti-oala-noapte-scremi-cand-vorbesti-stai-genunchi-240270.html

ioana spunea...

Dumnezeule! Doamne, nu-mi vine sa cred; e absolut revoltator. Femeia asta ar trebui sa fie linsata!
Culmea e ca barbatul meu a avut ideea sa-i bage Anei un reportofon in ghiozdan sa vada si el cum se poarta doamna, dar mie mi-a fost frica sa nu-l gaseasca acolo si sa se razbune pe copil. Dar, avand in vedere ce am auzit aici, cred ca o sa ma mai gandesc la posibilitatea asta.

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes