Emoţionată? Hmm, un pic. Stresată? Mda, oarecum. Fericită? Hai să zicem că mă bucur pentru piesa de teatru pe care merg s-o văd diseară şi pentru barul de după, unde sigur vom ateriza de dragul libertăţii de altădată. Oare de când nu am mai ieşit doar noi doi în oraş?! Păi, să tot fie vreo...zece luni?! Mamăăă, chiar că e mult!

Atunci, am stabilit. Mergem la teatru, ne oprim la o pizza şi apoi direct în Centrul Vechi, la o bere sau un gin. Ba nu, mai bine îmi iau un Mojito. La Hanul cu Tei, unde au un rom super bun. Nu din ăla ieftin din care nu înţelegi nimic. Bun, am stabilit. Asta vom face cât timp ea e în excursie cu şcoala.

Ultima dată când a plecat era la grădiniţă. Dar atunci era mică, era cu Adina şi Adina avea grijă şi îi alinta şi le citea poveşti la culcare şi chiar a dormit în pat cu ea. Acum e mare. Şi valiza e mai mare. Cea mai mare din clasă, că într-una mai mică nu a încăput Pufi. Şi fără Pufi cel pufos, eu nu pot să dorm bine! Aşa că l-am înghesuit printre haine şi biscuiţi. I-am dosit un pachet întreg în bagaj să aibă ceva de ronţăit dacă nu-i place mâncarea de la restaurant. I-am făcut şi o listă cu toate lucrurile din valiză, să poată verifica dacă şi-a luat tot din cameră, la întoarcere. Şi în josul listei, chiar sub papuci de casă, i-am scris un te iubesc. Atât. Nu i-am scris nici că mi-e dor şi nici că sunt emoţionată şi stresată. Dar sunt. Voi bea diseară pentru asta!