- Auzi, tu ce faci cu a ta în vacanţă?
Dau din umeri.
- Tu?
Vecina dă din umeri.
Rămânem preţ de câteva minute pe gânduri, fiecare cu tăcerea ei.
- Auzi, ce-ar fi...
- Ştii şi eu mă gândeam că poate, zic şi eu, nu da cu parul...

Din nou pauză. Ne uităm una la cealaltă. Nu ne ştim atât de bine şi încă avem nevoie de curaj să ne punem gândurile pe masă. Oare n-o zice asta că sunt dusă cu pluta dacă mă apuc să-i zic la ce m-am gândit?
- Uite care e treaba, dacă fetele noastre tot nu fac nimic săptămâna asta şi tot se joacă aşa de bine, ce-ai zice dacă...
- Da, da, şi eu mă gândeam că ce-ai zice tu dacă ţi-aş propune să mergem împreună, dar mă gândeam că nu o să poţi şi apoi...

Şi apoi, am aranjat. În timp ce voi citiţi aici, noi suntem în drum spre munte. Patru zile, patru fete! Să cânte muzica, să trăiască ozonul, să curgă berea, să sfârâie friptura, să ţipe copiii, să ne vedem cu bine!